Prin muncă și stăruință, a ajuns în Lotul Național

Prin muncă și stăruință vei ajunge la dorință, spune o vorbă populară românească din bătrâni. Nimic mai adevărat. Este și povestea singurului arbitru bănățean de futsal din Lotul Național. Cărășanul Schinteie Ghiță Florin a promovat recent în lotul național de futsal, ca o confirmare a dorinței de a continua cu sportul rege. Fie el și pe teren redus. O lecția de viață pentru mai tinerii arbitrii și nu numai.  

Cine este  Schinteie Ghiță Florin?

S-a născut pe 18 decembrie 1992 la Oravița. În prezent locuiește la Moldova Nouă. A deslușit tainele fotbalului la Minerul Moldova Nouă și apoi la CS Moldova Nouă. Cariera ca fotbalist a fost una scurtă, dar constituie o lecție de etică pentru actualii antrenori de copii. În schimb, Florin a luat calea arbitrajului și recent a devenit singurul arbitru cărășan din lotul național de futsal.

Rep.: Florin, tu ai o istorie interesantă ca jucător de fotbal. În final ai ales calea arbitrajului…

S.G.: Eu sunt orăvițean ca născare cum se spune la bănățeni, dar locuiesc la Moldova Nouă. Am jucat fotbal la Minerul Moldova Nouă de la 13 ani și mai apoi la Moldo-Forest și Clubul Sportiv al orașului meu de baștină. La Minerul i-am avut antrenori pe Goanță Ceaslav și Nicolae Tismănaru. A urmat apoi ASFC Moldo-Forest, unde i-am avut antrenori pe Costică Gogonea, Rică Seculici și pe regretatul Gelu Frâncu.

Rep.: Practic i-ai prins pe toți antrenorii consacrați de la Moldova Nouă…

S.G.: Exact… I-am avut antrenori la juniori pe toți antrenorii consacrați din zonă. Și acum peste ani pot să spun că mi-a prins foarte bine. Am avut ce învăța de la dumnealor.

Rep.: Ca jucător, ai renunțat prematur la fotbal. În schimb ai luat calea arbitrajului. Cum a început totul?

S.G.: În anul 2011, domnul Constantin Stamatoiu m-a convins să merg pe această cale. Am trecut prin toate etapele, mi-am luat categoriile aferente. În prezent fac parte din lotul național de fotbal în sală. Am ales în 2018 să aleg futsalul pentru că mi s-a părut o provocare pentru mine.

Rep.: O alegere care s-a dovedit inspirată. În mai puțin de patru ani ai ajuns în Lotul Național! Care sunt bănățenii colegi din zonă?

S.G.: Ufff … Este mai greu de explicat, în sensul că pot spune că sunt singurul. De la Hunedoara avem doi colegi, Cătălin Gându și Florin Anca. Apoi cel mai aproape este Pentek Laurențiu de la Oradea… Mă refer la cei din zonă… Mai avem colegi de la Craiova, Târgu Jiu…

Rep.: Timișul nu are arbitrii la futsal?

S.G.: Nu… Nu sunt nici la Arad și nici la Mehedinți…

Rep.: Ce te-a determinat să renunți prematur la fotbal? Nu aveai talent?

S.G.: Uffff. Comportamentul antrenorului care-l aveam în perioada anului 2011 la liga a IV-a la CS Moldova Nouă. Mergeam la antrenamente și mă pregăteam. Când venea să se facă foaia pentru meciul oficial, atunci eu nu eram trecut nici măcar în lot. Nu eram schimbat de treningul oficial. S-a întâmplat la o etapă, a doua, a treia … a cincea, tot așa… Între timp, a venit solicitarea domnului Constantin Stamatoiu. Am ajuns să renunț de tot la fotbal și să mă axez doar pe arbitraj… Sincer, mi-am dat seama atunci cu mintea de copil că era mai „ok” și pe partea financiară. Aveam indemnizație de arbitraj, nu era mare, dar conta pentru vârsta mea.

Rep.: Practic, „Baciu” Seculici și Nicu Tismănariu te-au aruncat în brațele arbitrajului?!

S.G.: Nu.. Nea Rică nu mai era la echipă demult. Și nu „Bucă” Tismănaru îmi era antrenor. La echipă era Marius Costache. Se schimbase primarul la Moldova Nouă.. Eu eram portar, nu lipseam de la nici un antrenament. Eram singurul portar de la antrenament. La meciuri apăra Costică Blănaru și rezervă era Titi Floca. Asta meci de meci… În tot turul cred că m-a schimbat de două ori ca să fiu în lot. Atunci m-am și lăsat de fotbal. Mă refer ca jucător…

Rep.: Dureros pentru un copil să i se creeze din start mediul unei frustrări. Cum Marius Costache nu era omul care să mai dea și explicații jucătorului… Cred că mai și spunea că încurajează tinerii…

S.G.: Nu vreau să fac din asta o polemică cu nimeni. Îi interesau rezultatele în mod cert… Nu eram eu vreun mare talent, dar eram copil serios. Nu aveam pretenții de titular, dar alternează portarii măcar ca rezervă… Asta cu încurajatul tinerilor… Trebuie să le dai încredere, nu să-i ții pe tușă până la 20 de ani și mai spui după aceea că nu au valoare.

Rep.: Totuși, ai preferat să o iei de la capăt și să schimbi mediul cu cel de la Comisia Județeană de Arbitri.

S.G.: Nu sunt termeni de comparație. Din 2014 la CJA a devenit președinte domnul Dan Miholcea. La subcolegiul Moldova Nouă se ocupa de noi, Constantin Stamatoiu. Și sincer chiar se ocupa de noi… Cu antrenamente fizice, cu teorie… Păi în 2014, am fost delegat prima dată la liga a IV-a, iar domnul Dan Miholcea m-a delegat la șapte meciuri consecutive și gradual ca dificultate.

Țin minte și acum că am debutat în etapa a 2-a și până în a 9-a, am fost delegat meci de meci. Nu mai spun că la majoritatea meciurilor a fost prezent și președintele AJF-ului, domnul Viorel Lolea. Un delegat gazdă a mai și făcut o glumă… Spunea că astăzi este sigur că are arbitraj de Champions League, altfel o băgăm toți cinci pe mânecă … Se referea la toată delegația, inclusiv la observatori. Este dovada certă a unei școli de arbitraj de foarte bună calitate. Ce altă dovadă de încredere acordată mai trebuia să am?! Asta mi-a dat curaj. Spun cu mâna pe inimă că am găsit un colectiv excepțional la CJA și AJF.

Rep.: Corect.. Cum a apărut însă futsalul în viața ta?

S.G.: După o discuție cu domnul Dan Miholcea, în anul 2018 am fost trimis la un curs la București. Cei de la Comisia Centrală de Arbitri au solicitat celor de la județ un număr de arbitri care doresc să fie instruiți. Am mers la curs timp de trei zile. A fost bine pe parte teoretică și fizică. Am fost la treilea pe țară la testul fizic din 57 prezenți. Am luat nota nouă la teorie. Am primit apoi meciuri la turneele de U19 futsal. Mi-a plăcut foarte mult. Era și o diferență mare față de fotbalul mare. Nu se fluieră orice contact. Apoi jocul este mai liber, mai alert. Nu există la futsal fază iminentă de gol. Aici la început eram tentat să dau eliminare… (râde cu poftă) …

Citește și: Gala Fotbalului Cărășean – lauri pentru cei merituoși în 2021

Rep.: Ai urcat rapid în ierarhie…

S.G.: După curs au urmat delegările la competițiile organizate de FRF și AJF, turnee de juniori, cupe și campionat județean. Sincer, a ajuns să-mi placă foarte mult futsalul. În noiembrie 2021 s-a făcut un curs de către FRF. Am participat la el. Pe 9 decembrie 2021 am fost prezent la testarea fizică și teoretică de la Cluj-Napoca. Am fost admis, iar pe 24-26 ianuarie 2022 am fost la instruirea lotului național de la Cheile Grădiștei. Au fost 30 de arbitri consacrați și plus noi cei 6 arbitri de pe acest program de promovare.

Rep.: Cum sunt delegările la futsal? La handbal de exemplu se merge pe cupluri consacrate și stabilite din start..

S.G.: Da, știu. La futsal ești delegat după algoritmul făcut de CCA. Uite, la primul meci delegat la Șimian, m-a delegat pe mine din Caraș-Severin, pe colegul de la Bihor, Pentek și un coleg de la Argeș. Observatorul era din Pitești. Deci nu este o regulă. Delegările sunt în regulă ca distanță, dar arbitrii se rotesc.

Rep.: Pe când primul meci de primă ligă?

S.G.: Noi cei tineri trebuie să primim inițial meciuri în care suntem rezervă ca să vedem despre ceea ce este vorba ca nivel. Un lucru firesc. Eu am fost considerat un caz special pentru că am primit delegare ca al doilea arbitru la liga 2-a. Au contat referințele culese de Gabriel Gherman și Bogdan Sorescu de la echipele pe care le-am arbitrat. Cum am arbitrat, cum am dialogat cu echipele … Iar feed-backul a fost că echipele au fost mulțumite, în sensul că nu au avut ce să-mi reproșeze. A contat foarte mult și referințele venite de la AJF și CJA Caraș-Severin. Au fost ca o garanție a calității… Și sincer vreau să confirm. Îmi place foarte mult futsalul. În zona de vest la Liga a II-a se joacă tip turneu, de vineri, sâmbătă, duminică.

Rep.: Este mai ușor să arbitrezi la futsal decât în fotbalul în 11? În afara faptului că nu te plouă, nu te ninge…

S.G.: Fotbalul în sală este mai ușor de arbitrat pentru că echipele își văd mai mult de joc. Nu sunt proteste deși sunt mai multe contacte. Suprafața este mult mai mică. Numai că nu trebuie să fluieri orice contact. Mai sunt și contorizarea greșelilor pe fiecare repriză. Sunt diferențele principale față de fotbalul mare. În schimb este aceeași pregătire fizică și intensitate, chiar dacă s-au găsit oamenii care nu sunt de acord cu asta.

Rep.: Cum vei continua cu arbitrajul?

S.G.: La futsal trebuie să muncesc la nivel național. În fotbalul mare o să-mi continui activitatea la nivel județean. Am de plătit o datorie morală față de cei care mi-au dat încredere. La început de tot pot să spun că nu mi-a fost ușor, dar domnul Miholcea m-a împins pur și simplu de la spate. „Hai că se poate, nu este deloc greu. Trebuie doar să muncești.” Am avut un moment critic la început când doi colegi cu care am plecat la drum au renunțat la futsal. Tocmai de aceea, am spus contează foarte mult dascălul care te îndrumă. Nimic nu este mai adevărat. Unul m-a făcut să renunț la fotbal, alții m-au determinat să aleg arbitrajul.

Rep.: Care este obiectivul tău imediat?

S.G.: Să confirm la acest nivel. Am 29 de ani și pot rămâne în lot până la 45 de ani. Condiția este să iau testele fizice. În funcție de rezultatele mele dacă până la 35 de ani și să mă încadrez la testele fizice și teoretice, să cunosc bine limba engleză vorbit și scris, o să am șanse la lista FIFA. Modele am… Bogdan Sorescu a fost la un moment dat numărul unu mondial în arbitrajul din futsal. Gestică, decizii corecte luate rapid… Era un model prezentat și la FIFA. Acum totul depinde doar de mine, pentru că suportul aferent îl am. Sunt conștient că reprezint o echipă, cea a arbitrajului din Banatul Montan.   

sursa foto: cja caras-severin