Marcel Silviu Gușcă – o viață de ultras în roșu-negru!

Marcel Silviu Gușcă – o viață de ultras în roșu-negru!

Rep.: Marcel, la ce vârstă ai pășit prima dată pe terenul de fotbal din Valea Domanului? Mai ții minte?

M.G.: Aveam 7-8 ani. Cred că a fost meciul de acasă cu Dinamo București. M-a dus tata la meci. Deplasările au apărut după ce am împlinit 15 ani. Acum am 56 de ani, sunt născut pe 12 august 2026, la Reșița.

Rep.: La Mulți ani și tot binele din lume..

M.G.: Multumesc asemenea.

Rep.: Câți ani de fotbal ai adunat?

M.G.: Sunt 44-45 ani de galerie și 34 ani acumulați ca lider de galerie!

Rep.: Cum este viața de ultras?

M.G.: Este foarte frumoasă. Este o viață care zilnic implicat alături de club, de camarazii tăi din tribună. Este o legătură sufletească, este ca o a doua familie. Când se apropie ziua de etapa, ani în care pleci cu prietenii lângă tine și parcurgi sute, mii de kilometri. Este o situație în care nu se poate să nu se ajungă la o legătură familiară.

Rep: Ai ținut o statistică cu cea mai lungă deplasare?

M.G.: Au fost destule deplasări lungi. Până la Suceava, Ceahlăul Piatra Neamț, Slobozia, cu deplasare de 1400 kilometri dus-întors.

Rep.: În perioada de pionierat, mergeați cu trenul? Sau cum ați procedat?

M.G.: Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu mergeam cu trenul, cu nașul. Era mai accesibil. Apoi, în perioada imediat după anii 1990, am călătorit cu autobuze… Apoi, de câțiva ani preferăm mașinile personale datorită costurilor mult mai reduse. Ne costă doar motorina, facem plinul și pornim la drum… Închirierea unui microbuz sau mai rău a unui autocar ne costă foarte-foarte mult…

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire sau mai bine zis amintiri care te leagă de Valea Domanului?

M.G.: Sunt multe amintiri frumoase… promovări în ligile superioare și aici mă refer în ordine la promovarea din divizia B în divizia A, cum era pe vremea anilor 90, iar după desființarea echipei au venit promovările din liga a 4-a în liga a 3-a, apoi am promovat în liga a 2-a. Amintiri frumoase… de exemplu, mi-a rămas în minte prima victorie acasă după promovarea în divizia A, când am învins Petrolul și acum 7-8 ani tot prima victorie acasă pe Universitatea Cluj. Victorii venite imediat după promovări. Apoi vin victoriile din fața echipelor puternice din campionatul României, dar peste toate cea mai mare bucurie a fost atunci când am reușit să recuperăm palmaresul clubului.

Rep.: Aici un rol hotărâtor l-a avut Robert Benczik…

M.G.: Practic, palmaresul l-am recuperat de la Dinel Staicu și ca să fim corecți, Robert Benczik a continuat disputa începută de regretatul Viorel Racoceanu și a reușit să recupereze palmaresul de la Dinel Staicu. După mulți ani, după ce s-au făcut eforturi considerabile pe lângă foștii primari și președinți de Consiliu Județean, doar actualul primar Ioan Popa a fost acela care a aplecat efectiv și concret urechea la doleanța noastră. A avut o discuție cu Robert Benczik și așa s-a întors acasă palmaresul echipei…

Rep.: O cupă și un campionat național câștigat…

M.G.: Da, plus cele 300 de meciuri în prima divizie, în diferiți ani.. Totul contează… . Plus toți anii adunați care ne-au permis să sărbătorim Centenarul. Fără acești ani din istorie, era mai greu de sărbătorit ceva legat de istoria clubului.

Rep.: Marcel, tu de anul trecut ai anunțat că te retragi din postura de lider al galeriei. Invocai probleme de sănătate… ai tras de tine și ți-ai prelungit „mandatul”… Starea de sănătate s-a ameliorat sau știai că vine Centenarul și era o mare responsabilitate?

M.G.: Am vrut să renunț de acum 3-4 ani, ca lider de galerie. Practic simțeam că-mi doresc să fac un pas în spate, nu să-mi părăsesc camarazii, lucru care nu pot să-l fac niciodată. Am zis, hai să mai trag un an de mine, tot așa, a trecut și timpul. Am mai tras un an – doi de mine , dar anul trecut lucrurile s-au complicat datorită stării de sănătate, mai bine zis a multiplelor probleme de sănătate acumulate. Mă gândeam că este nevoie de mine să dau o mână de ajutor la organizarea Centenarului. La vremea respectivă nu aveam de unde să știu că aveam să fiu foarte implicat în organizare, îmi doream doar să ajut. Acum mă bucur că am mai tras un an de mine. A fost o mare bucurie să fiu implicat în organizarea Centenarului. M-a bucurat extraordinar de mult solidaritatea suporterilor atât din județul nostru, cât și din țară. Au fost foarte mulți oameni care au donat din țară și numai pentru acest eveniment important pentru fotbalul reșițean.

Rep.: Au fost și mule mesaje de încurajare primite de la oameni de fotbal, ex-fotbaliști….

M.G.: Da, au fost sute de mesaje de apreciere și am rămas profund impresionat. Nu știu cum mă pot revanșa de acești oameni. Au fost gesturi extraordinare de susținere pentru Centenar. De exemplu, suporterii lui U Cluj, în nume personal dar și prin Asociația Suporterilor au donat sume pe care le consider foarte mari pentru noi. Nu pot să le spun, pentru că ne-au cerut discreție față de gestul lor, dar au fost vorba de alte sume, cum a fost cazul colecționarilor de fulare și tricouri din țară, care le-au scos la licitație și ne-au alocat nouă câștigul lor. Pot da un exemplu…, un domn a vândut tricoul lui Chipciu pe care a primit 800 lei și chiar vorbeam cu prietenii, în loc să-i cumpere fiului o pereche de adidași sau o rochie soției, a preferat să ne facă nouă donație… Ăștia suntem noi suporterii, așa gândim… suntem solidari…

Rep.: Centenarul a fost bine organizat. Întâlnirea de suflet de la Blocul 800 cu ex-fotbaliști și conducători ai clubului a fost una de vis, de exemplu!

M.G.: M-aș fi bucurat să avem mai mult timp la dispoziție pentru organizare. Noi, practic am avut la dispoziție 6 săptămâni pentru organizare. Pentru asemenea eveniment ai nevoie de cel puțin 4-5 luni înainte, dar așa a fost conjunctura. Am luat legătura cu foști de zeci fotbaliști și au fost foarte bucuroși că au fost invitați. Nu a fost ușor de organizat, am pregătit diferite cadouri, suveniruri pentru jucători și invitați. Am adus două formații de muzică, echipament de joc, grafitti prin oraș. A fost foarte mult de muncă și după cum am spus, mulțumim oamenilor pentru că au donat, pentru că ar fi fost mai greu să ducem lucrurile foarte bine până la capăt. Au fost oameni care au venit la stadion, alături de noi, pentru că importantă este și participarea la un asemenea eveniment. Consider că Centenarul a fost o reușită… Vreau să remarc aportul pe care l-a avut domnul Aurel Filipescu, directorul Aqua-Caraș, care atunci când a auzit că organizăm Centenarul a venit alături de noi în acest proiect. S-au făcut lucrări importante la stadion, a fost receptiv la orice sugestie. Știa ce are de făcut, dar de fiecare dată am venit și a venit cu lucruri suplimentare… Toată lumea s-a bucurat de eveniment.

Rep.: Plus că generații diferite ale clubului au stat la aceeași masă!!

M.G.: M-am bucurat că au putut, după amiaza, să mai atingă mingea în gazonul din Valea Domanului și seara să stea relaxați, de vorbă… Amintiri adunate din mulți, foarte mulți ani… A fost o experiență foarte plăcută pentru mine și camarazii mei. Să vezi la aceeași masă atâția jucători pentru care noi i-am încurajat și am răgușit, iar ei ne-au răsplătit efortul prin ceea ce au făcut pe terenul de fotbal pentru Reșița.

Rep.: Viața de ultras nu este una ușoară… Probleme mari la meciul cu Astra Ploiești, cu Rapid… ciocniri cu grupări rivale…

M.G.: Se mai întâmplă și astfel de lucruri, pentru că mai și cedează nervii. Nu sunt lucruri ieșite din comun. Asemenea lucruri se întâmplau și pe vremea comunismului, când ordinea pe stadioane era alta. Nu mă înșel când spun că chiar și așa pe vremea aceea erau mai multe scandaluri. Era lume multă adunată laolaltă, mai venea miliția și cu restricții… scandalul era deja în toi…

Rep.: Dar totul este compensat cu bucuria după fiecare victorie…

M.G.: Reușita jucătorilor este reușita tuturor, a clubului în primul rând.

Rep.: M-am luat cu vorba și nu te-am întrebat ceva interesant! Ai fost fotbalist legitimat?

M.G.: Poate să pară paradoxal, dar nu am jucat fotbal decât din pasiune, fără să fiu legitimat vreodată la un club

Rep.: Cine va deveni liderul galeriei?

M.G.: Practic, eu de anul trecut am făcut doi pași în spate. Suporterii de la tribuna a 2-a au remarcat că nu am mai dat eu tonul. Am fost implicat în organizarea galeriei, am ajutat dar tonul l-a dat un băiat deosebit, care este foarte implicat., Nu voi fugi din galerie, dar voi fi în al patrulea, al cincilea rând, cum se spune în galerie. Este singurul care se impune, are stofă de lider, a fost implicat în organizarea Centenarului, Alex Horvath, „Horvi” cum îi spunem noi. De zece ani este un suporter implicat în organizarea galeriei, confecționarea de materiale și tot ceea ce implică munca unui lider.

Rep.: Un tip echilibrat, cu mult bun simț..

M.G.. Și foarte inteligent…

Rep.: Câteva cuvinte despre situația de la club..

M.G.: Avem o conducere nouă în care îmi pun mari speranțe. Eu am trecut de-a lungul timpului și prin momente mai puțin plăcute legat de istoria clubului. Ești și tu de atâția ani pe stadioane, cunoști acțiunile mele și îmi doresc să reușească în conjunctura actuală,care nu este una de invidiat pentru tot fotbalul românesc și să mențină sub control partea financiară a clubului. Să nu ajungem să acumulăm datorii să ajungem în insolvență sau faliment, pentru cum este situația la multe alte echipe. Nu este o muncă ușoară. Este cea mai mare dorință a mea, înaintea rezultatelor. Nu mă gândesc la promovare. Cea mai mare dorință a mea este să prindem play-offul și dacă nu prindem play-off, să fim liderii grupei play-out. Nu ascund faptul că nu mi-aș dori promovarea, sigur că o doresc, dar mă gândesc ce buget trebuie să ai pentru prima ligă, ce condiții ca să te menții și trebuie să nu ne aruncăm cu capul înainte. Pentru un oraș ca al nostru, este foarte greu… Este ca o concluzie a mea și tocmai de aceea apreciez eforturile conducerii, oameni ambițioși și cu experiență în fotbal, cărora le doresc să obțină rezultate cât mai bune.

sursa foto articol: Gusca Silviu Marcel (facebook)