Visul american. E deja 4 iulie! Mi-am adus aminte că e ziua națională a Statelor Unite, sărbătorită în fiecare an cu spectacole grandioase. Oamenii săraci încă trăiesc cu iluzia ,,visului american”. Pare o soluție, o speranță de a ieși dintr-o sărăcie care se tot adâncește.
,,Visul american” este dorința acerbă de a câștiga undeva mai mulți bani și a-i cheltui pentru tine sau la tine acasă. Este și visul oricărui „căpșunar”, ,,muncitor în construcții sau în agricultură” sau ,,șterpelitor” de ce să nu recunoaștem și acest aspect, plecat oriunde în afara granițelor țării să se căpătuiască.
Cu siguranță, cu banii câștigați în America se cumpără mai mult aproape oriunde în Europa. Dar acest „avantaj” e mai degrabă util unui cetățean mexican sau peruvian care baleiază în ambele sensuri granița peren fluidă dintre Mexic și S.U.A. Logistic este extrem de dificil să fii doar un „căpșunar” român eficient în America. Mai degrabă un săpător de tuneluri pe sub Rio Grande.
Astăzi, românul este un cetățean cu drepturi egale într-o Europă care e la ani-lumină în fața Americii în tot ce ține de provocări sociale, economice, climatice și multe altele. Poți să mergi oriunde în Europa să lucrezi, să vizitezi, să faci business într-un spațiu cu bunele și relele sale și să fii tratat cu respect. Nu trebuie să stai la rând ani sau zile în șir în fața ambasadei S.U.A., să primești viză. Cu pașaportul românesc poți intra fără viză cam peste tot, nu și în America, culmea.
America este în continuare insulară, incapabilă să înțeleagă orice detaliu care nu e specific ei. Hidos de volubilă ca spațiu, nesănătoasă, scumpă, inegală, cu business-uri care practic nu mai funcționează, visul american tinde să devină coșmar, iar America, în general, e un motor ruginit care nu mai are ulei, nu mai are benzină, nu mai pare să aibă nimic.
Și totuși, reprezintă încă un miraj. În lumea în care trăim, din ziua în care ne-am maturizat începem să ne gândim la „visul american”. Am trecut prin școli de elită pentru a-mi completa educația, după care am lucrat în continuare în lumea mea mistică în calitate de formator, am trecut prin toate treptele pregătirii profesionale.
Nemulțumirea mea evidentă nu vine de la nereușite profesionale, sunt destul de bine din acest punct de vedere. Nu pot uita umilințele descrise de mulți prieteni români legate de faptul că nu „aparții” acelui loc. De atâtea ori trebuie să te mulțumești cu locul secund pentru că pur și simplu sunt niște indivizi mai aristocrați decât tine care trebuie să ajungă la „cașcaval” înaintea ta. America e o țară în care singura valoare este dolarul.
Totuși, America a demonstrat că e capabilă să se debaraseze de anumite rele de-a lungul timpului și să-și corecteze din mers problemele. Sunt provocările lor. Știu că sunt mulți fani ai Americii, inclusiv o grămadă de emigranți care își doresc să rămână acolo. Analiza mea se bazează pe o lungă perioadă, nu e doar pe o opinie căzută din cer.
Așa că cel mai pozitiv mesaj pe care îl am la capătul acestui articol despre visul american este să ne focusăm pe bunele și relele noastre aici, în România. Suntem o parte esențială a Europei moderne și vreau să nu mai visăm îmbogățiri peste noapte.
Economia României este într-o creștere continuă, spectaculoasă, de ani de zile, e liniște și se execută lucrări pe proiecte în orașul nostru. Putem reforma societatea dacă avem răbdarea și înțelepciunea necesară, ceea ce cred că încă le mai avem. Visul american este undeva în oglinda retrovizoare a României, e pentru cei sărmani din țări înapoiate care nu au nici o altă perspectivă. Nu pentru noi și nu astăzi. Visul nostru este pentru o Românie prosperă cu cetățenii ei europeni.
