Vei rămâne în sufletele noastre, nea Marius Popescu!

Dumnezeu îi iubește pe oamenii  buni și  deschide cerul pentru ei. Așa a procedat și cu Marius Popescu, care a plecat  într-o lume mult mai bună într-o zi sfântă de sărbătoare creștină.

Nea Marius Popescu a fost alesul lui Dumnezeu, care i-a luminat  pașii pe pământ și l-a învățat  să le dăruiască semenilor din bunătatea lui. Nu am cunoscut un om mai bun și mai iubitor de oameni decât nea Marius Popescu.

 A iubit fotbalul şi a trăit pentru el, şi l-a slujit cu credință mai bine  de  50 de ani, cu sufletul lui mare. A iubit fotbalul la fel de mult ca propria familie.

E greu, e aproape imposibil să vorbești despre nea Marius la timpul trecut, pentru că el este mereu în sufletul nostru.

S-a născut la Caracal, dar a devenit reșițean prin adopție, cum îi plăcea să spună. Se mândrea că a fost IJCM -ist o viață întreagă, că a fost fidel unui singur loc de muncă, cu o singură pauză de un an între 1967-1968 când a fost repartizat la secția Căi Ferate din cadrul UCM  Reșița.

Povestea cu mândrie cum fiind proaspăt căsătorit, a primit  repariție la Moldova Nouă, a refuzat-o și timp de un de zile a așteptat să apară un post la Reșița.

Nea Marius Popescu este o legendă a fotbalului cărășean căruia i-a redat demnitatea, însă nu a uitat că și-a început ucenicia la Gloria Reșița, dar la secția de handbal.

În anul 1968, la numai 25 de ani, a fost convins de regretatul președinte de la Gloria Reșița, Petru Velescu și nea Mitică Moldovan să vină alături de dumnealor în echipa constructorilor, pentru început în funcția de secretar și președinte a secției de handbal – băieți.

A deprins tainele sportului la Gloria Reșița, pe diferite funcții până în anul 1987, când a fost ales președinte până în anul 1993.

A fost președinte și la Vega Caransebeş în anul promovării în Divizia C, în 2004.

A fost președinte la CSM Reșița din 1996 până în anul 2002.

Din 2002 și până în 2013 a activat în fotbal ca observator federal.

Din 2014 a fost consilierul președintelui AJF Caraș-Severin.

Era mândru de toate performanțele care le-a obținut indiferent de echipă și de sportul ales.

Vorbea cu mândrie de toți copii lui, cum îi numea pe sportivi.

Începutul activității sportive. Handbalul la Asociaţia sportivă Gloria Reşiţa.

În campionatul 1980-1981, Gloria Reșița a ieşit campioană judeţeană şi a disputat  meciurile de baraj de promovare în Divizia B la Sibiu. A ratat pentru că s-au clasat pe locul trei zonal din patru echipe. I-a părut foarte rău, pentru că dacă Gloria Resita se clasa pe locul doi, mergea mai departe pentru promovare. A avut în componenţă numai viitori handbalişti de divizia A, Reitel sau regretaţii Mişu Rotko şi Apădeanu, care au jucat ulterior la Metalul Reşiţa. Participa cu Gloria Reșița la diverse competiţii din judeţ şi reuşea să câştige în faţa divizionarelor B de atunci, Metalul Reşiţa şi Minerul Moldova Nouă. Era foarte mândru de echipa handbal!

I-a încurajat mereu pe tinerii antrenori și jucători să nu renunțe niciodată și nea Marius Popescu era exemplu viu al ambiției.

”Când am ajuns la Reşiţa, erau destul sceptici privind eventualele mele performanţe la FCM Reşiţa”, le spunea tinerilor, cu multă determinare, nea Marius Popescu. Avea în CV promovare cu Gloria Reşiţa, cu Vega Caransebeş şi totul a venit ca o satisfacţie supremă în 1997, în prima ligă. A avut parte de un grup de jucători formată numai din cărăşeni, ulterior venit la echipă și Mutică, dar pe care l-a asimilat ca un veritabil bănăţean dintr-un oltean. Era foarte mândru de colectivul, de jucătorii tineri, în frunte cu Cristian Chivu. Era fericit de faptul că Mircea Chivu a plecat împăcat la dreapta Domnului,  pentru că Marius Popescu i-a îndeplinit cum știa el mai bine și ultimele dorințe ale regretatului antrenor.

În perioada cât a fost președinte la Gloria Reșița, în campionatul 1992-1993 conjunctura a făcut ca echipa să cocheteze cu promovarea în divizia A.  A promovat UTA, la patru puncte în față, dar nea Marius Popescu  spunea că echipa de atunci de la Gloria Reșița a fost peste arădeni și a fost cea mai bună din istorie. Vorbea cu admirație și mândrie despre   Ile, Sucilă, Bordea, iar pe la echipă au trecut de-a lungul timpului jucători de certă valoare: Costică Neagu, Sorin Răducanu, Iovan, Kapornyai, Zsizsik, Manole, Marcă, Marcu, Florescu, Croitoru, Băleanu, Pătru, cei trei frați Rus, Romeo, Tavi și Willi aduși la echipă, de la Turda, împreună cu regretatul Gabi Vanea.

”Jucători foarte buni și cuminți, care au ajuns apoi și prin divizia A, pe la Poli, de exemplu”, mai spunea nea Marius Popescu.

În conducere erau oameni deosebiți cum erau regretații Doru Roșca și Gabi Vanea. A apreciat ajutorul primit din partea  Cornel Martinuț și Pavel Aghescu, care erau cei mai activi colaboratori și prieteni.

Apoi a fost președințe la CSM Reșița cu care în anul 1997 a promovat în divizia A. Cu această ocazie a  ocupat și diferite posturi la Consiliul LPF.

În divizia A a avut  cum era firesc, perioade frumoase, dar și mai puțin bune, pentru că acolo era greu să te menții.

Era foarte mândru de suporterii reșițeni, care erau foarte apreciați, Guardia Rosso-Nero a apărut și pe generice TV. I-a dat mereu exemplu de modul cum s-au luptat, păstrând proporțiile cu galeria Stelei, a lui Dinamo, a Craiovei și chiar a Rapidului, care erau bineînțeles mult mai numeroase!

 

     A avut cele mai frumoase și mari  performanțe cu Reșița adoptivă și modernă, despre care vorbea cu mare mâdrie, fie că se referea la  reușita Gloriei Reșița  în Divizia B sau cea a Milanului din Banat, în 1997. La fel de mult a iubit și promovarea lui Vega Caransebeș în Liga a III-a și se amuza copios când îmi povestea că ucenicia de conducător în sport a făcut-o la Gloria Reșița, dar în handbal.

Marius Popescu a pus mâna și a ajutat  fotbalul de bază, atunci când a fost nevoie, mai ales după anul 2014, când a reinventat futsalul județean cu peste 45 de echipe la startul  competiției sau a fost părintele megacompetițiilor de copii și juniori, alături de Lucian Dobre și Viorel Lolea. Celor doi a dorit să le transmită că i-a iubit foarte mult.

A avut o mare bunătate sufletească și asta a aratat-o atunci când l-a convins pe actualul președinte AJF Caraș-Severin să candideze la funcție în 2014. De multe ori contabilizam proiectele proprii și cele cu FRF și era fericit că a făcut alegerea bună. Noi cei tineri, am avut mereu de sfatul lui părintesc și am învățat de la nea Marius Popescu să fim mult mai buni.

Dumnezeu să te odihnească-n pace, nea Marius Popescu!

 

FLORIN ȘTIUBE