Țurțuri de iarnă

Țurțuri de iarnă… 

Modelele sau reperele de viață sunt primele piese ale unui puzzle împlinit, depinde doar de noi când alegem să le urmăm, de la bun început sau post-factum. La momentele de cumpănă în viață nu există ,,indicatoare”. Ne agățăm de ce știm sau am fost învățați. Dar oare suntem pregătiți să facem ceea ce gândim că vrem să fie bine? Răspunsurile ar fi multiple. Să nu devin abstract! Dezorientați de ce se întâmplă în jurul nostru am putea să acceptăm o anumită mentalitate generală, evident scăzută. Gândim cu toții într-un mod cu totul diferit, uneori animalic, după ideea că: orice poate fi văzut, auzit, atins sau mirosit este strict analizat nemaifiind făcute și alte conexiuni. Pentru o persoană care gândește practic, concret, fiecare instrucțiune trebuie urmată pentru ca orice treabă să fie dusă la bun sfârșit.

Accentul trebuie pus pe rolul motivației în realizarea obiectivelor pe care ni le propunem de-a lungul vieții, pe importanța încrederii în forțele proprii. ,,Faber est suae quisque fortunae – fiecare om este creatorul propriului destin” – spuneau latinii. Cât adevăr! Când părăsim copilăria începem să devenim conștienți de realitățile vieții. Realizăm că lumea este o diversitate de idei şi principii contradictorii. Emitem puncte de vedere diferite despre lume şi viață specifice fiecărei idei ce s-au fixat în mod ciudat în mentalul nostru colectiv, dând naștere la un număr nesfârșit de convingeri şi doctrine.

Citește și: Seara ecumenică la Anina!

Un nesănătos şi exagerat spirit ecumenic încurajează păgânismul să semene cât mai mult cu creștinismul şi invers, familia cu grupul social, Biserica să semene cu lumea şi invers. Toate acestea devin posibile pe fondul ignoranței, a lipsei de spiritualitate şi responsabilitate socială. În acest amalgam de învățături sincretiste, unde totul se subordonează democrației şi dreptului omului la libertate de exprimare şi manifestare, orice este posibil şi tolerat. Chiar acceptat. Între altele, este acceptată şi ideea că omul se naște, ca oricare obiect electrocasnic, cu o carte de instrucțiuni şi garanție, în care este consemnat viitorul lui, dacă va fi sau nu izbăvit, dacă va ajunge sau nu bețiv, curvar, drogat, cleptoman, mincinos… sau nu, şi toate acestea conțin destinul (soarta) omului pe care el trebuie să-l urmeze şi orice ar face nu se schimbă nimic.

Doar pe modelul de virtute morală vor crește însă oameni integri, nu răufăcători sau criminali fioroși, care vor căuta cu cruzime și disperare următoarele victime.

În Roma antică, în timpul războiului civil dintre Sylla și Marius, s-au întâmplat nenumărate proscripții publice. Oricine venea la putere împărțea dreptatea. Făcea o listă lungă cu proprii dușmani și persoane care i-ar fi putut crea probleme pe viitor, o agăța în piața publică din Roma și, apoi, trimitea soldații să execute pe oricine era scris pe ea. Totul fără nici o judecată oficială. Dreptate omenească, nu glumă!

Se spune că un senator roman aflat pe una dintre listele respective, citindu-și numele, a rostit cu voce tare: „Se pare că sunt căutat pentru vila mea din Munții Albani!”. Nefiind dușmanul nimănui, nici partizanul vreuneia dintre părțile implicate atunci în războiul civil, era trecut pe listă doar pentru locuința sa, aflată într-o zonă frumoasă și râvnită de noul conducător.

În concluzie, nu ești în gașca potrivită când teoretic ar trebui să fii la putere, te regăsești într-o înșelare cu aspect frumos, care te va conduce pe cărări greșite sau înfundate. Pe scena vieții se perindă aceeași profitori de ocazie, falși aplaudaci, printre care mărgăritarele umane sunt tot mai puține. Dar, ni-i asumăm, nu ca un ideal de perspectivă, ci pentru că numai astfel ne îndeplinim misiunea, nelăsându-ne seduși de vise neîmplinite și promisiuni neonorate! Pentru noi…

sursa foto: lmar2010.blogspot.com