Stadionul din municipiul Caransebeș interzis pentru sportivi
Stadionul din municipiul Caransebeș interzis pentru sportivi. Când altădată stadionul era centrul atracției gugulanilor… O tempora!
Nu știu la alții cum este, dar atunci când vine vorba despre stadioane, municipiul Caransebeș este la ora actuală un model clasic în viață al abandonului, al nepăsării și al degradării față de bazele sportive.
O asociație non profit pretinde că este stadionul ei și a încuiat porțile în urma unui proces în care a prezentat acte discutabile din punct de vedere juridic.
În vremuri nu demult apuse, prin anul 2014, municipiul Caransebeș era fala sportului cărășan cu o echipă de fotbal FC Caransebeș în liga a doua și cu Volei Club Banatul în prima ligă de volei… Caransebeș plecase pe drumul frumos al promovării sportului gugulan. Drept este că pe atunci primar era Ioan Marcel Vela, actualul senator de Caraș-Severin.
Atunci când a promovat în Divizia A de volei, pentru a juca la cel mai înalt nivel, în 2014, primăriei Caransebeșului i-au fost necesare numai două săptămâni pentru a aduce Sala Polivalentă Victoria din Pipirig la standardele primei divizii și pentru a fi omologată. Practic a fost un termen record, fiind preluată de la proprietar într-o stare de degradare. Și Caransebeșul s-a luptat de la egal la egal cu municipii care aveau 300.000 de locuitori, cum a fost cazul Ploieștiului. Apoi Caransebeș a devansat Galațiul și Timișoara care rămăseseră în Divizia B. După 30 de ani, voleiul era din nou la loc de cinste în Caransebeș. A fost pariul câștigat de fostul primar cu cei care nu mai credeau în acel vis.
Nu mai este necesar să le reamintim gugulanilor cum tot Primăria muncipiului Caransebeș a preluat stadionul în ruină din Parcul Teiuș și tot într-un timp record l-a adus la standardele omologării ligii a II-a. Totul pentru ca FC Caransebeș să devină o echipă model pentru Banatul Montan, devansând Reșița în aceea perioadă și nu numai.
S-a construit atunci cocheta tribună oficială, scaune la tribuna I, vestiarele refăcute la standarde federale, bazin de recuperare, bănci tehnici de rezervă, parcări, etc. Stadionul devenise „Municipal”. A fost introdus în domeniul public al orașului și mai avea o suprafață de joc, un veritabil covor verde care era fala ligii. Multe adversare de atunci ale lui FC Caransebeș cereau rețeta transformării echipei din frumosul municipiu al Banatului Montan… Rețeta era însă simplă și accesibilă, pasiunea echipei administrative a gugulanilor care se mândreau cu orașul lor.
De altfel, până atunci în 2016, administrația publică a Caransebeșului performase deja.
Municipiul Caransebeș avea străzi asfaltate, inclusiv cartierul Valea Cenchi. Mai avea noua centură de ocolire de pe „European”. Se desființase și celebra bariera de la Balta Sărată prin inaugurarea noului pasaj rutier de la ieșirea spre Orșova. Se mai construiau drumuri agricole asfaltate în Racoviță, Jupa și Pipirig, drumul către Mânăstirea Teiuș. Se moderniza de zor Piața Gugulanilor. Vechile trasee ale drumului național, de la Balta la Gară, sau către Pipirig au fost reabilitate complet.
Se finalizase șantierul catedralei din centru cu realizarea monumentului împăcării între catolici si ortodocși. S-au modernizat spatiile urbane cu sculpturi monumentale și fântâni. Centrul civic s-a reabilitat, s-au inaugurat noua sala de spectacole, cinematograful 3D, galeria de artă. S-au renovat liceele, grădinițele și primăria, s-au iluminat ornamental monumentele istorice, s-au amenajat intersecții cu sensuri giratorii.
S-a înfrumusețat parcul Teiuș unde s-a construit și orășelul copiilor. Au apărut noi locuri de joacă in cartiere și pavat parcări și trotuare. Iluminatul public a fost modernizat și el, ca și toate intrările într-un oraș cu adevărat european. A fost repornită activitatea pe aeroport cu aducerea aeroclubului României cu o filială permanentă în orașul de pe Timiș și Sebeș. Prin cedarea unei clădiri a primăriei a fost înființată UM a aviației ministerului de interne. Și asta fără ca soarta să prevadă atunci că același primar, ajuns ministru va ordona și aducerea unui elicopter SMURD. Unul care acum salvează zilnic vieți în tot Banatul de Munte.
În cartierul Balta Sărată răsăriseră și primele blocuri noi de după Revoluția din 1989, pentru cei cu probleme sociale și tinerii fără locuință. Pentru aceștia din urmă se mai alocau și loturi gratuite pentru case în Valea Cenchi.
Orașul era întreținut, curat. Avea transport public gratuit cu autobuze și microbuze noi, pubele, containere si camioanele autogunoiere cumpărate pe fonduri europene. Ca de altfel ca și RMN-ul și aparatele de imagistică de la Spitalul municipal. Stația de epurare și uzină nouă de apă, rețele de apă și canalizare noi, prin fonduri europene au ridicat confortul caransebeșenilor. Satul aparținător Jupa a intrat în lumea civilizată cu străzi asfaltate, rețea de apă și canalizare, stație de epurare, cămin cultural, grădiniță și teren de sport, făcute de la bugetul local.
Și poate, cel mai important, înainte de toate, caransebeșenii aveau motive să rămână acasă… Erau create noi locuri de muncă la AWS Sumitomo și TMD Friction. Tuturor investitorilor Consiliul Local le se acordau facilități dacă realizau locuri de muncă.
Caransebeșul era un oraș viu și prosper, admirat și invidiat de reșițeni și nu numai. Pe vremea aceea mulți mergeau ca să admire acolo iluminatul de sărbători, să patineze sau să participe la serbările cetății, ori mitingurile aviatice anuale.
O dovadă că ceea ce s-a realizat atunci la Caransebeș nu a fost un lucru ușor este și traseul Reșiței de până atunci. Tot 2014, Reșița plecase și ea pe drumul relansării. Rosonerii veneau după perioada neagră a anilor 2000 – 2012 când în Valea Domanului nu mai era vorba de fotbal. Reșița trecuse de la extax la agonie, fie că a rebuit să devină FC U Craiova II (2000) pentru ca în anul 2004 să fie dizolvată. A urmat apoi rebranduirea după Tricotaje Ineu (2005) sau Damila Măciuca (2013) urmate bineînțeles de alte „dizolvări”, ultima în FC Snagov (2016).
Toate aceste lucruri le-am readus pe tapet celor cu memoria scurtă…
Municipiul Caransebeș a fost odată fala fotbalului cărășan. Avea destule stadioane și implicit echipe care împărțeau chiar adevărate orgolii și rivalități locale. Caransebeș se fălea pe bună dreptate cu actualul stadion din Parcul Teiuș, pe atunci denumit CFR. Apoi, la un pas, era stadionul 1 Mai a lui Caromet. În cartierul Balta Sărată era stadionul băltărețelor, actualul CSȘ Balta Sărată. Cadrele militare aveau propria echipa de fotbal Victoria Caransebeș și aveau un teren de fotbal a lor. Un teren de fotbal care la ora actuală este degradat și constituie sursă de fân pentru unii proprietari de cai…
Un teren frumos a fost și la baza ACH din Pipirig. Acum este un teren părăsit și uitat chiar de bunul Dumnezeu… Care temporar a lăsat bunul sportiv pe mâna oamenilor pentru a le testa credința pentru sport! Și la Caransebeș „dispar echipe, dispar stadioane!”
La ora actuală fala Caransebeșului este echipa privată ACS Magica Balta susținută de trei „Băltăreți” din Diaspora stabiliți în Țările de Jos. Magica Balta nu și-a pierdut spiritul. Este susținută și de cea mai frumoasă galerie a ligii a IV-a Caraș-Severin. Stadionul din cartierul Balta este întreținut de către „Leide” cu sprijinul conducerii clubului gugulan.
Situația de pe „Municipalul” Caransebeș este una mai mult decât critică în acest moment. CSȘ Caransebeș are două grupe de juniori republicani U19 și U17, iar recent accesul în baza sportivă le-a fost interzisă atât lor cât și atleților. Au luat atitudine publică, reputatul alpinist Coco Galescu, cetățean de onoare al județului Caraș-Severin. Omul care a stabilit o serie de recorduri în materie pentru România. Coco a inițiat și o petiție on-line „Ne vrem stadionul înapoi!” la care au aderat deja mii de caransebeșeni, inclusiv fostul primar Marcel Vela, revoltat de ceea ce se întâmpla în prezent.
Întrebat și Coco Galescu despre inițiativa sa, actualul șef al Salvamont Caraș-Severin, cunoscutul alpinist român care a ajuns la Polul Sud, Polul Nord și în Himalaya în expediții susținute tot de Primăria Caransebeș din acel timp de prosperitate a orașului Caransebeș, fiind declarat și cetățean de onoare la propunerea primarului Marcel Vela, ne-a declarat: „Am inițiat această petiție dintr-o atitudine civică. Aceea de a reda stadionul sportivilor orașului, un lucru elementar într-o comunitate și obținerea performanței sportive. Un oraș fără stadion este ca un detașament fără stindard. Dincolo de importanța terenului propriu-zis, există valoarea simbolică, emoțională și ideatică.
Cum să lași un oraș, un municipiu, fără stadion?! Eu unul dacă aș fi primit ca proprietate stadionul, l-aș fi donat imediat orașului, primăriei. Fiindcă n-aș putea suporta povara unui astfel de sacrilegiu. Personal, consider că mi s-a furat o parte din copilărie. Fiindcă acolo, pe stadionul municipal am descoperit bucuria sportului. Acolo mi-am făcut prieteni și am învățat să visez . Acolo, profesorul meu de atletism m-a învățat și încurajat să îndrăznesc. Atât de intens încât am ajuns în Himalaya, Polul Sud și Polul Nord. Pentru foarte mulți dintre noi, transpirația și sacrificiul, sutele sau miile de ore de efort donate ca un fel de ofrandă orașului natal au reprezentat o trambulină pentru succes în diferite domenii. De ce n-ar beneficia și alți copii de o astfel de conjunctură ? Nu pot să cred că cineva s-a făcut stăpân pe idealurile mele și pe ale altor sportivi , pe amintirile mele, pe ambițiile și speranțele atâtor mii de oameni. Nu cunosc prin ce mijloc dar, ne vrem copilăria, identitatea și viitorul înapoi !”
Distinsul antrenor emerit Cristian Dragomir a pus Caransebeșul pe harta atletismului românesc și mondial. Și asta chiar în condiții vitrege pentru că la Caransebeș nu este încă construită o pistă sintetică modernă pentru alergări. Însă antrenorul gugulan a strâns din dinți alături de sportivii lui și a adus pe bandă rulantă medalii internaționale la nivel mondial, european, balcanic și implicit titluri naționale pentru municipiul Caransebeș. Fie că a fost vorba de Jocurile Olimpice sau Festivalul Olimpic al Tineretului European. Drept „mulțumire”, li s-au oferit atleților gugulani lăcăte la poarta stadionului… Halal răsplată!
Cristian Dragomir, care este și consilier local, ne-a răspuns solicitării noastre și a spus pentru cititorii noștrii că „Stadionul cu ceea ce înseamnă pista și terenul de fotbal după anul 1990 a fost în întreținerea CSȘ Caransebeș. Sigur că au fost cheltuieli de întreținere, nu cele la nivelul la care a investit primăria Caransebeș în mandatul domnul primar de atunci, Marcel Vela. Orașul ar fi trebuit să fie beneficiarul acestui stadion. În primul rând pentru că este singurul stadion cu pistă pe care se practică sportul la toate nivelele de performanță, amator și întreținere. Sportul înseamnă sănătate indiferent de vârstă!”
