Portret de campioană… CS Moldova Nouă

Portret de campioană… CS Moldova Nouă este campioană județeană AJF Caraș-Severin la categoria de juniori U17. A fost o dispută inedită în care juniorii de pe clisura Dunării au mers cap la cap cu cei ai Progresului Ezeriș. Ambele formații puteau deveni campioane județene matematic înaintea disputării ultimei etape.

Partida decisivă a avut loc pe terenul „Moise Străinescu” din Moldova Nouă. În celelalte partide anterioare, Moldova Nouă s-a impus cu scorul de 2-1 și 3-0 la Reșița (locația partidelor de acasă ale Ezerișului). Două rezultate au fost de 1-1 acasă pe Clisură. Progresul Ezeriș s-a impus cu 2-0 acasă în etapa a 15-a. Înaintea ultimei etape, Progresul Ezeriș avea un ecart 3 puncte și o zestre de 32 de puncte acumulate. CS Moldova Nouă era condamnată să câștige partida cu elevii lui Daniel Anghel.  Asta pentru a deveni campioni județeni în urma rezultatelor directe. Cu trei victorii directe, două egaluri și un eșec în fața Progresului Ezeriș, juniorii de pe Clisura Dunării au devenit campioni județeni.

Cine sunt autorii morali ai titlului de campion?

Meritul cel mare al obținerii titlului de campion pentru juniori U17 aparține președintelui Daniel Țițirigă, dar mai ales antrenorului Adrian Milenovici. Și bineînțeles al profesorului Ion Chisăliță, primarul orașului Moldova Nouă. 

Un-doi cu antrenorul juniorilor de pe Clisura Dunării…

Adrian Milenovici s-a născut în anul 1966, la Belobreșca. A început fotbalul la 12 ani la CS Electroaparataj București. În capitală, Milenovici a studiat timp de patru ani la Liceul Electroaparataj. A făcut parte din Generația „Luceafărul”. I-a avut antrenori pe Cornel Jurcă, Bindea și Iliescu.

Rep.: Domnule Milenovici, de ce sunteți foarte mândru că ați făcut junioratul la Electroaparataj București? Acolo nu era nici Dinamo, Steaua sau Rapid…

M.A.: Dintr-un motiv foarte simplu. Timp de 4 ani cât am jucat la Electroaparataj București, i-am bătut de fiecare dată pe Rapid, Dinamo, Steaua, Sportul și CSȘ 2 București. Eram campioni de fiecare dată la categoria noastră. Lumea nu știe, dar la nivel de juniori legea o făcea echipa noastră. Și cel mai redutabil adversar la juniori nu erau echipele departamentale sau cea studențească, ci CSȘ nr. 2 București. O echipă foarte bună.. Dar Electroaparataj ieșea de fiecare dată echipa campioană pe zona București.

Citește și: Prin muncă și stăruință, a ajuns în Lotul Național

Aceste evoluții mi-au și adus selecționarea la Luceafărul București. Acolo unde am fost coleg cu Gheorghe Hagi, chiar dacă el era din categoria cu un an mai mare decât mine. Din generația mea, din zonă era arădeanul Țârlea. La nivel de juniori eu jucam atacant… Dar la seniori m-am remarcat ca fundaș dreapta. Interesant că toți antrenorii de la seniori m-au pus să joc fundaș. Spuneau că am calități. Doar nea Petre Libardi m-a dus din nou in atac, când eram la Minerul Paroșeni în divizia B. A spus că acolo îl arde buza și eu pot juca orice post! Așa o fi fost, că doar a fost antrenor mare (râde cu poftă). Glumesc. Dumnezeu însă mi-a dat parte doar de antrenori mari, de la care am avut ce învăța numai lucruri bune.

Rep.: Când ați revent acasă la Moldova Nouă?

M.A.: În anul 1984. Am jucat la Minerul Moldova Nouă, unde antrenor era Nicolae Chirilă. Echipa juca în divizia C. Apoi am plecat în 1986 la Jiul Petroșani. Antrenor mi-a fost Gigi Mulțescu, iar echipa era în divizia B. Apoi peste un an am plecat la CS Știința Vulcan, în divizia C, unde i-am avut antrenori pe Dorel Marian și Mihai Marian. Și aici am jucat atacant. Apoi, în 1991, m-am transferat la Minerul Paroșeni în divizia B, cu antrenor Petre Libardi. În anul 1992 am revenit la Jiul Petroșani. Am jucat timp de un sezon. Antrenor mi-a fost Constantin Marcu. Apoi în anul 1993 am emigrat în Germania și am jucat la o echipă de amatori. După un an am revenit acasă, tata era grav bolnav, a și decedat… Nu am stat departe de fotbal… Pentru că am înființat AS Dunărea Moldova Nouă. Emil Marcu era președinte, iar eu vicepreședinte. Am făcut împreună cu băieții și terenul de la Iagodărie. Cam asta a fost experiența mea în fotbal…

Rep.: Cum ați ajuns să antrenați juniorii U17 de la CS Moldova Nouă?

M.A.: În vară, domnul primar Ion Chisăliță m-a invitat la o discuție. Mi-a spus că dorește să pregătesc o grupă de la juniorii echipei orașului. Am primit cu sufletul deschis, mai ales că președintele echipei este Daniel Țițirigă. Spun că este un colectiv foarte bun, care poate revigora fotbalul din orașul nostru.

Rep.: Câte cuvinte despre elevii dumneavoastră…

M.A.: Copii sunt talentați, inteligenți și disciplinați fotbalistic. Au un caracter puternic și o ambiție deosebită. Am rămas impresionat de ambiția lor și de dorința de afirmare. Lotul este compus din 23 de jucători.. Și atenție, nu am avut nici un abandon de când îi antrenez. Acum mai sunt câteva aspecte de remarcat… Titlul la U17 se putea decide mai devreme. A fost o relaxare prematură a noastră. Dar ne-am revenit imediat ce ne-a ajuns cuțitul la os. Noi puteam fi matematic campioni după etapa a 14-a.

Apoi Ezerișul putea să ne sufle titlul dacă învingea acasă pe Nera Bozovici. Le-am spus băieților că o competiție se termină atunci când fluieră finalul arbitrul. A fost o atitudine tipic românească pe care am corectat-o. Cu scuzele de rigoare… eu sunt etnic sârb, dar tot român sunt și eu. În această categorie m-am inclus și pe mine. Deși eu i-am ținut în priză mereu pe băieți. De când am preluat lotul de copii, eu le-am insuflat numai lucruri pozitive. Le-am aplicat principiile fotbalului profesionist, cu toate că vorbim de juniori amatori. Respect față de sport, față de antrenor, față de oficiali, antrenament și programul de muncă pe care l-am propus. Astea sunt obligatorii din momentul în care le-am prezentat la prima ședință tehnică.

Rep.: Programul echipei de la zonă FRF?

M.A.: O să-l știm după ședința tehnică de la FRF, de pe data de 11 iunie. Dar până atunci vreau să punctez un lucru. Vreau să-l felicit pe domnul președinte Viorel Lolea pentru modul cum a gestionat acest campionat. Categoria U19 unde nu avem din păcate echipe și U17 sunt cele mai vitale.

În campionat am avut patru echipe înscrise. Și vă spun că toate sunt bune. Sunt apropiate valoric. Am văzut copii talentați la Anina, la Bozovici. La Ezeriș am urmărit că sunt trei-patru jucători care au jucat la liga a III-a. Tocmai de aceea, mă bucur că Moldova Nouă a demonstrat că este o echipă bună. Am avut parte de meciuri tari. Și am avut 18 finale cum se spune. Să faci un campionat cu 18 etape din 4 mechipe ține de iscusința președintelui AJF Caraș-Severin. Au fost multe meciuri tari. Dacă erau mai multe etape, era deja monotonie și bugete mai mari alocate. Eu spun ca AJF Caraș-Severin a scos maxim de situație. Copii au crescut de la joc la joc și i-a ajutat să-și îmbunătățească valoric și calitățile.

Daniel Țitirigă: „Noi am asigurat condițiile dezvoltării juniorilor”

Președintele clubului de pe Clisura Dunării ne-a declarat la rându-i: „Titlul județean la juniorii U17, categoria ce mai ridicată a județului nostru, ne onorează. Numele CS Moldova Nouă este dus mai departe cu mare cinste de copii noștri. În sport îți trebuie multă muncă și ambiție. Eu vreau să-i felicit pe copii din Moldova Nouă. Și pe cei de la Progresul Ezeriș, pentru că ne-au arătat unde suntem. Mai este de muncă până ajungem la ceea ce ne dorim… Primăria și Consiliul Local Moldova Nouă susține fotbalul.

Este ceva normal, fiindcă CS Moldova Nouă este echipa primăriei. Domnul primar Ion Chisăliță vrea performanță cu copii din oraș. Ce poate fi mai frumos?! Sigur, că finala din etapa a 18-a din campionat, meciul din Ezeriș ne-a arătat ceea ce mai este de corectat. Au fost și erori și eu îmi cer scuze public pentru ele. Dar așa este când iubești fotbalul, copii și respecți competiția. Respect maxim și pentru autoritatea AJF-ului. Premierea noastră a fost pe măsura eforturilor echipei!”