Orașul Anina este la ceas aniversar! Un sfert de mileniu de existență!

Orașul Anina este la ceas aniversar.  Pe 24 iunie se împlinește un sfert de mileniu de existență a localității miniere cărășene. Este data când primele familii de coloniști austrieci au întemeiat colonia muncitorească Steierer-Dorf (ulterior Steierdorf). În arhivele vremii este considerat faptul că  data de 24 iunie 1773  este momentul nașterii orașului Anina.

Primăria și Consiliul Local Anina au pregătit o sărbătoare cu fast. Evenimentul aniversar va debuta sâmbătă, 24 iunie, la ora 12:45, în cartierul Steierdorf cu o paradă a pompierilor voluntari și a fanfarei din Anina. Va urma, la ora 13:00, deschiderea oficială a manifestării, cu intonarea imnului României și cuvântul de salut din partea organizatorilor și invitaților. Totul în fața primei casa ridicate la Anina, situată în apropierea Bisericii catolice și a Casei de Cultură a Forumului German din Steierdorf.la ceas aniversar.

„Anina, 250 de ani” va continua la Școala din Steierdorf cu vizitarea unei expoziții de fotografii, iar începând cu ora 14:30, la Casa de Cultură din Steierdorf, este programat un spectacol de muzică și dansuri populare, precum și un recital la pian.

Evenimentul aniversar se va încheia la ora 17,00 cu un Te Deum la Biserica ortodoxă din Anina, în prezența Preasfințitului Lucian, episcopul Caransebeșului.

Scurt istoric al originii orașului Anina!

Data de 24 iunie 1773 este considerată oficial ca momentul înființării actualului cartierul Steierdorf și practic a orașului Anina. Primele familii de coloniști austrieci ajungeau la aceea dată pe actualul teritoriu al orașului Anina, întemeind o colonie muncitorească. De aici s-a dezvoltat ulterior viitoarea localitate Anina, declarată oraș în anul 1952.

Colonia muncitorească de la Steierdorf, creată ca exploatare forestieră orăviţeană a Aerariului Montan, era aşezată la vremea aceea într-o pădure seculară aproape de nepătruns şi se afla sub administraţie Austro – Ungară. De menţionat că Aerariul reprezintă denumirea pentru fiscul austriac, folosită de către Cancelaria Imperială în secolele 17 – 19, noţiunea semnificând proprietatea statului.

„Micul orăşel minier Oraviţa poseda la acea vreme, pe lângă minele de cupru şi aur, un atelier de forje şi topitorii de aramă, care consumau cantităţi mereu mai mari de lemn şi mangal. Pentru a acoperi aceste necesități, era necesară o pătrundere în zonele împădurite mai îndepărtate. Forța de muncă era deficitară. Românii bănățeni din zona Oraviței, ale căror obligații de robotă au constat mai cu seamă în tăiatul lemnelor din pădure şi transportul acestora la mine şi bocşe, precum și în producerea mangalului în aceste bocşe, au reușit să facă fată tot mai greu pretențiilor crescânde ale oficiilor miniere.

Totodată, aceștia nu erau dispuși să muncească o perioadă foarte îndelungată la o distanță apreciabilă de localitatea de reședință. Pentru a înlătura această anomalie, maistrul minier superior Franz Müller von Reichenstein, administratorul montanistic superior Redange, maistrul metalurg superior Fluck şi contabilul Lammer de la Oficiul Minier Superior Oraviţa au hotărât colonizarea unor muncitori forestieri, cărbunari şi cărăuşi din Austria” – Comunicat primăria orașului Anina.

Potrivit istoricului Mircea Rusnac, dezvoltarea centrelor industriale bănăţene din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a determinat autorităţile habsburgice să efectueze masive colonizări de populaţie germană în regiune, întemeind chiar localităţi noi. Instalaţiile industriale de la Reşiţa, Bocşa, Oraviţa, Ciclova sau Sasca erau mari consumatoare de lemn şi de mangal (cărbune de lemn), astfel încât se impunea folosirea unei forţe de muncă în creştere pentru defrişarea pădurilor din jur şi prelucrarea combustibilului necesar. Una dintre noile localităţi apărute cu acest prilej, şi care va avea în curând un destin aparte, a fost Anina, numită în momentul înfiinţării Steirer-Dorf.

Citește și: Anina este capitala „Galei Premiilor de Excelență pentru dezvoltarea și promovarea Banatului Montan”

În prima jumătate a anului 1773, Direcţia Minieră Bănăţeană de la Oraviţa l-a însărcinat pe funcţionarul minier Peter Kastel, care provenea din Stiria, să aducă din regiunea sa de baştină colonişti specializaţi în munca la pădure. El s-a achitat rapid de misiunea sa, astfel încât în iunie se afla la Viena cu un grup de 94 de colonişti, dintre care 70 de adulţi şi 24 de copii. Cu ei a venit pe Dunăre până în Banat, continuându-şi apoi drumul prin păduri. La 24 iunie 1773 au ajuns pe locul viitoarei aşezări. Acolo, în aer liber, s-a oficiat prima slujbă religioasă, în amintirea căreia a fost ridicată ulterior o cruce comemorativă devenită monument istoric. Coloniștii erau din zonele de baștină: Schladming – Ausee – Goisern – Ischl – Gmunden, din împrejurimile lacurilor Grundl – Hallstatt – Wolfgang – Traun.

Cele 34 de familii nou instalate şi-au denumit localitatea Steirer-Dorf (Satul celor din Steier), devenită în timp Steierdorf, în amintirea ţinutului lor de origine. Familiile au purtat numele Gaiswinkler, Rahner, Schmaranzer, Stocker, Moser, Lichtnauer, Denz, Schöner, Brandstätter, Hammer, Hansel, Tritscher, Rettenbacher, Schneider, Salzmann, Zanziger, Zauner, Zierler, Zimmermann şi Berger, nume întâlnite în mare parte şi astăzi în Steierdorf – Anina.

Coloniștii şi-au început activitatea în valea unde se află actualmente strada Școlii. Ei au tăiat pădurea în apropierea apei, făcând loc pentru primele locuințe, de fapt niște barăci din lemn, care ofereau adăpost de vitregiile vremii şi de animalele sălbatice.

Astăzi, o cruce de piatră amintește de locul unde diaconul romano–catolic Franz Sommer din Oravița a citit prima slujbă pentru coloniștii din Steierdorf. Pentru această festivitate, primul altar a fost amenajat pe ciotul unui fag secular, tăiat în prealabil de către Johann Tritscher.

În prezent, minoritatea germană reprezintă aproximativ 5% din populația Aninei.