Angajatorul nu poate emite decizii de imputare cu titlu executoriu
Angajatorul nu poate emite decizii de imputare cu titlu executoriu. Ce se întâmplă cu reținerile din salariu?
Curtea Constitutionala a stabilit cî, pentru daunele produse de un angajat, unitatea unde lucrează nu poate sa emita decizie de imputare și să îi retina banii din salariul cuvenit. Acest lucru trebuie stabilit doar de către instanță, conform vedemjust.ro.
Decizia CCR nr. 649 din 15 decembrie 2022, publicată in Monitorul Oficial in data de 7 februarie 2023, arată că într-un raport de muncă nu e posibil ca însăși partea prejudiciată să emită angajatului un act de imputare care să fie executoriu, căci nu poate face o evaluare obiectivă a situației create.
„In materia raspunderii patrimoniale reglementate de Codul muncii, art. 169 alin. (2) stabileste ca „Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitivă și irevocabilă”. Potrivit art. 270 alin. (1) din Codul muncii [devenit art. 254 alin. (1) în urma republicării Codului muncii], salariatii răspund patrimonial, in temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Astfel, principalele modalitati de stabilire si recuperare a prejudiciului produs angajatorului — atat in cazul raspunderii patrimoniale, cat si al obligatiei de restituire — sunt invoiala partilor si actiunea in justitie. In situația in care părțile nu se înțeleg, respectiv cand salariatul nu recunoaste producerea pagubei ori nu este de acord cu valoarea acesteia, singura cale aflata la indemana angajatorului este aceea de a sesiza instanta judecatoreasca in vederea obligarii salariatului la repararea prejudiciului.
Citește și: Angajații din România vor avea mai multe drepturi
Cu alte cuvinte, angajatorul nu poate obliga angajatul, prin propria sa decizie, să plătească despăgubirile pentru pagubele produse. In cazul in care nu exista consens între aceștia cu privire la existenta pagubei ți/sau asupra intinderii acesteia, angajatorul trebuie sa apeleze la instanța judecatorească. Numai in masura in care se pronunta o hotarare judecatoreasca definitiva favorabila angajatorului, iar creanta nu este executata de bunavoie, angajatorul poate apela la un executor judecatoresc pentru executarea silita a creantei sale. Prin urmare, o procedura interna nu are aptitudinea de a stabili ea insasi existenta prejudiciului, a intinderii sale, a culpei angajatului, cu consecinta emiterii unui act avand caracter de titlu executoriu”, se arată în decizia CCR.
Potrivit deciziei CCR, incepand din 2003, decizia de imputare prevazuta in Codul Muncii și-a pierdut caracterul executoriu.
„Curtea observa ca legiuitorul a conferit caracter executoriu deciziei de imputare sub imperiul Codului muncii din 1972 (Legea nr. 10/1972), acesta dainuind pana in anul 2003. Insa, din anul 2003, noul Cod al muncii (Legea nr. 53/2003) a renuntat la caracterul executoriu al deciziei de imputare, orice imputare, pentru a putea fi pusa in executare, urmand sa se faca prin mijlocirea instantei judecatoresti. In jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat ca, in conditiile statului de drept, valoare consacrata prin art. 1 alin. (3) din Constitutie, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească doar de către instantele de judecata, care, potrivit art. 124 alin. (1) din Constitutie, infaptuiesc justitia in numele legii.
Acelasi principiu constitutional mai impune ca orice executare silita sa aiba la baza un titlu executoriu valabil. Aceasta insa nu lezeaza libertatea contractuala, deoarece partile contractante pot conveni de comun acord asupra modalitatilor de executare sau de stingere a obligatiilor lor reciproce. De asemenea, nu este ingradit nici dreptul salariatului sa consimta de bunavoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fara sa astepte pronuntarea unei hotarari judecatoresti (Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003)”, se mai arata in Decizia CCR.
sursa foto: e-juridic.ro
