Privatizăm sau nu Romsilva?
Privatizăm sau nu Romsilva?
La Senatul României se află pregătit un proiect de lege încă din 14 decembrie 2022 ce vizează modificarea şi completarea OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Conform propunerii, ,,toate activitățile comerciale ale regiilor autonome vor fi organizate în societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată, într-un interval de cel mult trei ani de la data adoptării modificării legislative.” Acest demers a determinat mișcarea sindicală din Romsilva, asociațiile profesionale și patronale din domeniu să organizeze acțiuni de protest în fața guvernului.
În opinia silvicultorilor români ,,pădurea publică de stat şi lemnul românesc, poate unica resursă pe care astăzi România o mai deține în patrimoniul public, va încăpea, cu girul Guvernului, pe mâinile anumitor grupuri de interese, care, cel mai probabil, urmăresc acest lucru de mult timp, inclusiv prin forțarea reorganizării Romsilva, ca angajament în PNRR, într-un moment în care această regie de interes național funcționează la parametri optimi, cu rezultate economice de excepție” deși ,,interesul național este ignorat total, deși pădurile sunt incluse în Legea siguranței naționale nr. 51/1991, care prevede că orice acțiuni sau inacțiuni ce lezează interesele economice strategice ale României, constituie amenințări la adresa securității naționale.”
Până aici toate bune și frumoase. Cel puțin teoretic. Dacă până acum am câștigat noi de ce să o primiți aproape gratuit voi străinii? Nu ne-ați impus/jefuit destul! Nu vă mai ajunge!? Sectorul bancar, petrolul, rafinăriile, producția şi distribuția de energie, combinatele petrochimice, combinatele siderurgice, industria producătoare de autocamioane, tractoare şi mașini agricole, șantierele navale şi multe altele clamează mai departe cei din Federația Silva. Însă problema pădurilor nu este structura de proprietate, ci felul în care se administrează fondul forestier în sine.
Micii proprietari sunt nemulțumiți că nu mai pot tăia nici măcar un metru cub de lemn din propria pădure și că din venituri nu pot acoperi nici măcar costurile cu paza pădurii. Romsilva taie tot mai puțină masă lemnoasă, astfel că prețul lemnului de foc și cel pentru industria mobilei au devenit prohibitive atât pentru populație cât și pentru producătorii de mobilă. Realitatea este însă că situația pădurilor din România este mai complicată decât un miting la care se strigă un fake news.
O parte a pădurilor a fost retrocedată și se află acum în proprietatea unor persoane fizice, o altă parte a pădurilor a fost retrocedată bisericii iar o altă parte a fost cumpărată de fonduri de investiții din care cel mai cunoscut era cel al Universității Harvard și așa mai departe. Deci, pădurile din România au o structură de proprietate extrem de diferită, Romsilva administrând acum mai puțin de jumătate din suprafața împădurită. Modificările legislative inițiate de guvern prevăd ca în termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a ordonanței, întreprinderile publice să se reorganizeze prin divizarea activităților de serviciu public de cele comerciale. Iar activitățile comerciale se vor transforma în societăți pe acțiuni. Aici este problema sindicaliștilor de la Romsilva.
Citește și: Impozităm sau nu ,,făcătoarele”?
Actuala regie ar urma să se transforme în societate comercială. Este un principiu OECD pe care România îl transpune în practică. Logic. Ce este comercial trebuie să fie organizat ca atare. Sindicatele de la Romsilva spun în felul următor: peste trei ani, după ce regia se va transforma în societate comercială, ar putea să vină cineva, respectiv o companie străină, care să cumpere pachetul majoritar al Romsilva și în felul acesta să pună mâna pe o parte din pădurile României. Speriați de vânzarea pădurilor, nimeni nu vorbește despre esența problemei.
Ordonanța de modificare a guvernanței corporative aduce o serie de schimbări pozitive, precum separarea funcției statului de reglementare de cea de coordonare, prin crearea unei agenții specializate, elaborarea unei politici de proprietate a statului, eliminarea provizoratului pentru membrii consiliului de administrație sau faptul că orice întreprindere publică trebuie să urmărească obținerea profitabilității. Sunt principii care ne apropie de OECD. Dacă, însă, ne tot temem că se privatizează pădurile să nu ne mirăm dacă, pe lângă Schengen, România ar rata și obiectivul OECD.
sursa foto: Romsilva
