George Enescu-Rapsodia Sufletului Românesc-141 de ani de la naștere!

George Enescu – Rapsodia Sufletului Românesc-141 de ani de la naștere!

Ne amintim astăzi de cel mai mare compositor român, George Enescu. Un destin pe cât de special, pe atât și de tragic. George Enescu s-a născut  pe 19 august 1881, în Botoşani. A fost cel de-al  douăsprezecelea copil al familiei Enescu. Avea să devină sunetul identității muzicii românești!

Talentul său s-a făcut remarcat de mic. La patru ani a primit  o vioară și început  să cânte, la început, sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche, de la un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul.

La cinci ani a compus o primă lucrare, „Țara Românească, operă pentru vioară și pian”.

În anul  1886, viitorul artist îl întâlnește pe renumitul compozitor Eduard Caudella, de la Iași. Acesta îi va îndruma primii pași în muzică, marcându-i hotărâtor destinul. Despre această întâlnire, mărturisea, într-un interviu acordat preotului Hodoroabă, în ziarul ieșean ”Opinia”, din 21 martie 1927:

„La vârsta de cinci ani m-a dus tatăl meu la el și i-am cântat așa cum învățasem după ureche. Mi-a spus că am talent și m-a trimis acasă să învăț notele. Le-am învățat de la un inginer din Dorohoi care studiase în Germania, iar la 7 ani tatăl meu m-a dus din nou la Iași de am cântat înaintea profesorului, de astă dată însă pe note”.

În toamna anului 1888, la sfatul profesorului Eduard Caudella, George Enescu se înscrie la Conservatorul de Muzică din Viena. Aici a studiat cu mari profesori ca Siegmund Bachrich și Joseph Hellmesberger jr. -vioară și Ludwig Ernst-pian. De la J. Hellmesberger jr. va învăța și își va fixa elementele de bază ale studiului instrumentului care îl va face cunoscut mai târziu în lumea întreagă, precum și tradiția de interpretare a operelor lui Beethoven și Schubert. Director al Operei Curții de la Viena, profesorul său avea să-l ajute să cunoască întreaga tehnică a dirijării unei orchestre. Au urmat apoi cursurile teoretice muzicale cu profesorul de armonie Robert Fuchs.Din această perioadă datează și primele sale interpretări, ca violonist.

Astfel, la 11 ani, George Enescu a urcat pe podiumul de concert al sălii „Bösendorfer” din Viena. A fost acompaniat de orchestra Conservatorului. Pe afișul din 26 ianuarie 1892, numele său figura cu „Faust-Fantasie”, de Pablo de Sarasate. O piesă considerată mai mult de efect tehnic decât componistic.

Surprinzătoarea polivalență a lui George Enescu a fost imediat recunoscută. Criticii muzicali vienezi l-au numit „un Mozart român”. Stăpânea vioara și pianul cu o maturitate și o virtuozitate neverosimile pentru un copil. Ecourile vieneze au ajuns și în țară. De acum cronicile din gazetele străine aveau să fie reproduse periodic în ziarele românești.

A fost unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani. Sub bagheta sa au evoluat orchestre renumite din întreaga lume. Măiestria sa dirijorală se caracteriza prin profunzimea redării sensului operei artistice și prin limpezimea concepției, prin sobrietatea, suplețea și expresivitatea gestului.

În țară, a dirijat pentru prima oară, Filarmonica din București, la 1 martie 1898, iar în 1921, la 8 decembrie, a dirijat „Lohengrin” de Richard Wagner, în cadrul spectacolului care a inaugurat Opera Română din București. Până la plecarea din țară, a concertat cu Orchestra simfonică „George Enescu” din Iași (1918-1920) și cu Filarmonica din București (1920-1946), al căror dirijor era.

Citește și: La mulți ani, maestre Sabin Pautza!

Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual, afirma:

„Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe”.

A plecat să cânte pentru Îngeri,  la Paris, trist și copleșit de dorul României care nu l-a mai dorit,  în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955.

A fost înmormântat în cimitirul Pere-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68.

În România se organizează Festivalul „George Enescu”, inițiat în anul 1958  în memoria marelui compozitor și violonist virtuoz român. La început, festivalul s-a ținut din trei în trei ani. În anii ’80, festivalul și-a pierdut din strălucire, după ediția din 1979 având loc neregulat.

A fost reluat după anul 1989, prima dată în 1991. Apoi prin Hotărârea de Guvern nr. 258 din 13 martie 2002 privind organizarea din doi în doi ani la București a Festivalului Internațional „George Enescu”, s-a stabilit actuala ritmicitate a festivalului. Acesta se desfășoară la Ateneul Român și Sala Radio. Se bucură de prezența unor orchestre și muzicieni de mare prestigiu din întreaga lume.

S-au folosit în acest material declarații ale lui George Enescu, din volumul  Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty.