In memoriam: Ferdinand I, „Regele Tuturor Românilor”!
In memoriam: Ferdinand I singurul monarh care a avut fericirea să domnească peste o țară mare, visată de predecesorii săi şi să se intituleze „Regele Tuturor Românilor”!
’’Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa’’, afirma Ferdinand Întregitorul, ca beneficiar al unei educații severe.
„Nu înconjurat de dascăli aduși acasă… ca doctorii la patul unui slăbănog, ci trimis la gimnasiul public. Ca și Împăratul de acum al Germaniei.. ca și Regele nostru.. nu în trăsură, ci fie cât de rea vremea, pe jos, fără mănuși iarna și fără umbrelă de soare vara. Supus acasă la disciplină militară… Sculat la șase dimineața. Băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură în tot timpul. Hrănit, negreșit mai bine decât un spartan dar îndestul de frugal. Dus la biserică în toate duminicile.
Citește și: In memoriam, Regina Maria-”Englezoaica Marii Uniri”-84 de ani de veșnicie!
Ținut departe de toate petrecerile cari i-ar fi umplut mintea de vedenii deșarte și inima de doruri sterpe. Obișnuit a dispune de sume foarte neînsemnate de bani. Aceștia erau dați lunar, cheltuiți cu rost. Pe pe lucruri trebuincioase, și justificați până la cel din urmă pfennig. Priveghiat, apoi, de ochii neîndurați a doi pedagogi, unul civil și celălalt militar, departe, departe de sânul familiei, pe care nu-i era dat s-o vadă decât la Sigmaringen, de trei ori pe an. La Crăciun, la Paști, și în vacanțele de vară. Deprins, în sfârșit, a auzi repetându-i-se des cuvintele de aur ale A. Sale Regale, Principele Carol-Anton: « Nu-i destul că v-ați născut principi ci trebuie să munciți ca să dovediți că meritați titlul vostru », scrie Prof. Vasile D. Păun, despre Principele Ferdinad de Hohenzollern.
Educația sa a fost una destul de spartană, în ciuda originii sale princiare.spunea Vasile D. Păun, profesorul său de limba română pe perioada studiilor în Germania.
Regele Ferdinand Întregitorul a văzut lumina zilei pe 24 august 1865 în Sigmaringen. Numele la naștere era Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen. A fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antonia. Aceasta era fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei în Germania. În anul 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel. A fost numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Ferdinand a devenit Rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I.
La 10 ianuarie 1893 s-a căsătorit cu Principesa Maria Alexandra Victoria, împreună realizând împlinirea viselor tuturor românilor.
A condus România în timpul Primului Război Mondial. A ales să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale. Acest fapt a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept Rege al României Mari.
În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal.
Om de o vastă cultură, poliglot şi botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat românilor, sub cârmuirea sa înregistrandu-se cea mai înfloritoare perioada a statului românesc modern. Cititor pasionat şi înzestrat cu o foarte bună memorie, principele Ferdinand şi-a multiplicat cunoştințele de literatură, artă, muzică, chimie, şi-a insuşit limbile vechi (greaca, latina), precum şi cele moderne (engleza, rusa, franceza). Dar pasiunea vieții sale era botanica, ajungând să cunoască numele tuturor plantelor din diferite regiuni ale țării noastre, atât numele latin, cât şi cel în limba vulgară.
În anul 1925 a izbucnit criza dinastică. A fost provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României. Acest fapt l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României. L-a numit drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost cel de-al doilea Rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.
Regele Ferdinand I este unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe tronul regatului României. Personalitatea sa este strâns legată de momentul Marii Uniri. Precum şi de definitivarea acelei Românii Mari la care visăm cu toții şi de care ne aducem aminte cu emoție. Regele Ferdinand a fost sincer dedicat românilor. Sub cârmuirea sa s-a înregistrat cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern.
În octombrie 1926, Regele Ferdinand I a contribuit esenţial la înfiinţarea radioului public din ţara noastră, prin exprimarea, la Castelul Peleş, a acordului scris pentru înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radio Telefonică din România, la doar şase ani distanţă de primele posturi care au emis din Marea Britanie şi din Franţa. Primul semnal în eter al radioului avea să fie lansat la 1 noiembrie 1928.
Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927. Avea doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani extraordinari pentru istoria României. Ferdinand a murit în urma unui cancer de colon. Practic, după moartea lui Ferdinand, în anul 1927, avea să moară, câteva luni mai târziu, şi marele liberal și premier, Ion I C Brătianu, la numai 63 de ani. Acesta era„mâna de fier”căruia Ferdinand I îi spunea ”zodia bună a României”. Guvernul condus de ilustrul politician a rămas în fruntea ţării, sub domnia regelui (minor) Mihai.
Soția sa, regina Maria, avea să moară după 11ani, tot la vârsta de 62 de ani la Sinaia, pe 18 iulie 1938.
În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvolare unic până atunci. Agricultura era o forță. Țara noastră a fost supranumită „Grânarul Europei”. Se dezvoltă comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol. Economia țării noastre era printre cele mai puternice şi stabile din întreaga lume. Totul s-a întâmplat sub conducerea unui rege care, între problemele personale şi războaiele ce au răvăşit țara, a găsit totuşi timp să se dedice şi ştiinței şi cunoaşterii. A fost preşedinte şi protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veşnice.
A fost singurul monarh care a avut fericirea să domnească peste o țară mare. Aceea care era visată de predecesorii săi şi să se intituleze „regele tuturor românilor”
Regele Ferdinand își doarme somnul de veci la Mănăstirea Curtea de Arges alături de ceilalți membri ai Casei Regale!
Regelui Ferdinand „Întregitorul” îi succeda în poziția de Cap al Statului nepotul său, Principele Mihai , în vârstă de cinci ani și opt luni. Acesta a devenit al doilea rege al României Mari, sub numele de Mihai I, dar care, din cauza minoratului, va domni sub regență.
’’Pe drumul greu al suferinţelor ce le-am străbătut de atâta vreme, ne va călăuzi şi mai înainte speranţa şi încrederea în puterile de viaţă ale scumpului nostru popor’’, perora un rege care alături de soția regina Maria, au slujit poprul român. Și nu poporul român i-a slujit pe ei. Modelul lor de patriotism ar trebui să inspire, cel puțin, pe cei care astăzi la orice nivel, conduc destinele României!
