Episcopul Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu a fost omagiat ‘’Acasă’’ la 70 de ani de la urcarea la cele sfinte! [FOTO-VIDEO]

Episcopul Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu a fost omagiat ‘’Acasă’’ la 70 de ani de la urcarea la cele sfinte!

Reșița, Cetatea de Foc a țării, a dat poporului român și martiri, unii cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți. În memoria lor fiecare locuitor al urbei are dreptul la un moment de pioșenie, de reculegere și de slavă.

Dacă aici s-a călit oțelul prin jertfa meseriașilor ce au pus un nume acestor locuri, tot în Reșița a văzut lumina zilei cel ce avea să fie printre printre sfinții care au umplut cerul României, botezat la naștere de mama unei alte personalități locale, Alexandru Tietz, Fericitul Episcop Martir Dr. Valeriu Traian Frențiu!

Nu întâmplător evocarea sa a avut loc la Biblioteca Germană „Alexandru-Tietz”, unde Erwin Josef Țigla și Bogdan Mihele Andrei au adus un pios omagiu alături de înalți prelați greco-catolici și elita reșițeană, luni, 11 iulie, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la urcarea la cele veșnice.

„Cei doisprezece episcopi martiri greco-catolici români”

Cei adunați spre aducere aminte au ascultat mărturisirile Preasfințitului Ioan, Episcop Auxiliar al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj, s-au bucurat de prezentarea cărții „Cei doisprezece episcopi martiri greco-catolici români”. Autor – ipodiaconul Raimondo-Mario Rupp (Lugoj)  și au  admirat mai multe expoziții.

Fotografii realizate de Erwin Josef Țigla cu prilejul vizitei Papei Francisc la Blaj în 2 iunie 2019, în cadrul căreia a avut loc beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici martiri.

Fotografii realizate de Bogdan Andrei Mihele, având ca tematică bustul fericitului episcop martir dr. Valeriu Traian Frențiu, ridicat în curtea Bisericii Greco-Catolice „Maica Domnului de la Fatima” și „Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea” din Reșița. Documente din colecția Bogdan Mihele Andrei, pe tema vieții și slujirii Fericitului Episcop Martir dr. Valeriu Traian Frențiu.

De asemenea, au ascultat un recital susținut de eleva profesorului  Diana Szuiogan, Evelina Maria Voicu, de la Liceul de Arte „Sabin Păuța” din Reșița.

FERICITUL VALERIU TRAIAN FRENȚIU, EPISCOP Martir, este unul din marii Arhierei ai Bisericii Române Unite!

Bogata Sa activitate de Păstor sufletesc a depășit cu mult linia unei vieți obișnuite. Cinci decenii a purtat sutana ecleziastica indiferent de podoaba distinctiilor, cu cinste, demnitate si jertfă. Familia Preotului Frențiu a fost binecuvântată cu 4 copii : Lucreția, Maria, Corneliu și Valeriu Traian.

Fericitul Valeriu a fost botezat în Biserica Parohială din Reșița la 23 mai 1875 de către Michail Gianu, Protopopul Bocșei, nașa fiind Adelhaida soția lui Adolfu Diaconoviciu. La vârsta de 5 ani rămâne orfan de mamă, iar sora cea mare, Lucreția preia grija casei și a familiei. A frecventat școala elementară din Reșița, ca mai apoi sa studieze la Gimnaziul Superior din Blaj.

A urmat studiile teologice la Seminarul Central din Budapesta, unde tinerimea clericală greco catolică își avea tradițiile ei, întrunirile clandestine, suficiente mijloace pentru a nu pierde legătura sufletească cu limba și cultura românească.

Este hirotonit preot la Lugoj în 20 septembrie 1898. A fost apoi trimis sa studieze în continuare la Institutul Augustinaeum. Aici obține în anul 1902 Doctoratul în Teologie.

La 4 noiembrie 1912 este numit Episcop al Diecezei Greco – Catolice de Lugoj, fiind Consacrat în Catedrala din Blaj la 14 ianuarie 1913. Dieceza de Lugoj era foarte săracă, dar Episcopul Frențiu, administrator priceput și chibzuitor reușește sa adune fonduri, pe care le îndreaptă spre susținerea școlilor.

În anul 1913 deschide la Lugoj Seminarul Teologic, un cămin pentru ucenici și tâmplărie, în toamna anului 1914 deschide prima școala normala de fete, iar în anul 1916 ia ființă Școala de Ucenici industriali.

La 1 Decembrie 1918 participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, ca delegat al Diecezei de Lugoj. În anul 1920, Papa Benedict al -XV -lea i-a acordat titlul Onorific de Asistent la Tronul Papal.

Odată cu moartea tragică din Senatul României a Episcopului Demetriu Radu din anul 1920, Preasfințitul Frențiu este transferat ca Episcop al Diecezei de Oradea Mare (1922).

Datorită posibilităților financiare ale Diecezei de Oradea, Episcopul Frențiu construiește 64 de biserici, dintre care 14 ctitorite de dânsul, deschide Școli confesionale, Academia Teologică, Seminarul.

În anul 1927 este distins de Papa Pius al XI lea cu Paliul Arhiepiscopal.În anul 1934, Guvernul României la decorat cu distincția de Mare Ofițer al Ordinului Coroana României.

Episcopul Frențiu s-a dovedit a fi și un om cu o mare aplecare spre cultura și educarea poporului. A sprijinit financiar apariția de cărți, periodice tălmăcitoare de gânduri bune și înțelepte.

În anul 1928 își dă concursul financiar pentru înființarea Teatrului de Vest cu sediul în Oradea. Pentru că s-a opus public horthystilor și nu a fost prezent la întrarea regentului Horthy în oraș, la 30 august 1940 este expulzat din Oradea de către Guvernul Maghiar, stabilindu-se la Beiuș.

Odată cu moartea Mitropolitului Alexandru Nicolescu este numit Administrator Apostolic al Mitropoliei Blajului, până în anul 1947, când se reîntoarce la Oradea.

La 16 august 1948, cu ocazia aniversarii a 50 ani de Preoție, Papa Pius al XII lea îi trimite un mesaj de felicitare scris cu mâna proprie, la care Episcopul Frențiu nu mai apucă să răspundă, datorită arestării.

La 28 octombrie 1948, orele 1 noaptea este luat din sediul Episcopal de către agenții securității spunându-i că este așteptat în audiență la Ministrul Cultelor. Înalt Preasfinția Sa a cerut să poată celebra Sfânta Liturghie, apoi va merge unde vor dori dânșii, lucru care i-a fost aprobat.

A fost dus la București alături de întreaga Ierarhie a Bisericii Romane Unite și închis într-o celulă a Ministerului de Interne. A urmat periplul prin Mănăstirile Ortodoxe Dragoslavele și Căldărușani, transformate în lagăre pentru Episcopii greco-catolici.

În anul 1950 este dus la Penitenciarul din Sighet, unul din locurile în care a fost exterminată elita românească. Aici este încarcerat în celula 48, impreună cu 3 colegi Episcopi și 8 preoți.

Mare vină omenia în asemenea vreme:

Episcopul Frențiu a fost dus noaptea și înmormântat fără sicriu într-un mormânt necunoscut în Cimitirul Săracilor

Una dintre cele mai emoționante descrieri ne-a fost lăsată de Nicolae Carandino, fruntaș țărănist și director al ziarului Dreptatea:

„Când ieșeau la plimbare, toți bătrâni sau îmbătrâniți înainte de vreme, toți cocârjați, aveau în frunte și la oarecare distanță pe Frențiu. Totul era la el impresionant: barba albă, figura, mersul. Deși mic de statură, părea grandios.

Nu pot fi bănuit de părtinire fideistă; n-am avut niciodată sentiment religios. Am fost in schimb totdeuna sensibil la măreție.

Și niciodată nu am avut mai puternic șocul suprafirescului, decât privind la șirul de moșnegi târșâiți pe care Dumnezeu sau Moise, sau cine știe ce profet, îi luase sub înaltă Sa conducere. Îmbrăcați în haine de ocnași, martiri ai credinței lor, toți acești bătrâni nu păcătuiseră decât prin omenie.

Mare vină omenia în asemenea vreme, dar mari și aceia care nu se ostenesc să o apere. Mă uitam printre zăbrele și lăcrimăm fără voie la acest spectacol dantesc. Și mă gândeam dacă alți ochi decât ai mei l-au înregistrat și dacă se vor afla mai târziu pene care să-l descrie.”

Datorită regimului sever de exterminare Episcopul Frențiu se îmbolnăvește grav

Cu privire la starea lui de sănătate, Cardinalul Iuliu Hossu scrie în memoriile sale următoarele:

„Iubitul nostru frate Valeriu era mai greu suferind cu inima, de multe ori, noaptea ședea pe pat ceasuri de-a rândul, când se simțea mai rău.De la o vreme, fratele Valeriu nu mai putea coborâ fără sprijin.

Picioarele i se umflau tot mai mult. Au început să se umfle puțin și mâinile. Mai târziu urca umflătură tot mai sus, până la brâu. Priveam cu toții, cu durere, agravarea stării iubitului frate.

Vineri, 11 iulie 1952 se spovedește și primește dezlegarea din mâinile Episcopului Hossu. Tot Episcopul Iuliu Hossu ne relatează în memoriile sale că: „Între orele 5 și 6 a început să respire tot mai adânc și iarăși mai potolit, apoi iarăși mai adânc.

Atunci am observat că aceasta este stingerea. M-am întors spre Frați. Ne-am așezat cu toții în genunchi în rugăciune. Am făcut prohodul pentru iubitul nostru frate. Apoi am chemat gardianul de serviciu.

Episcopul Frențiu a fost dus noaptea și înmormântat fără sicriu într-un mormânt necunoscut în Cimitirul Săracilor’’, a mărturisit cu emoție Bogdan Mihele Andrei.

Pe 1 decembrie 1948, Biserică Română Unită cu Roma Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, prin Decretul 358, de către regimul comunist. Asta după ce, anterior, toți episcopii fuseseră arestați. Motivul?! Refuzaseră să își renege credința și să se alăture bisericii ortodoxe.

Peste timp,  la 2 Iunie 2019 cu ocazia  vizitei Sanctității Sale Papa Francisc în România, pe Câmpia Libertății din Blaj  a fost celebrată Sfânta Liturghie și Beatificarea celor 7 Episcopi Martiri greco – catolici români, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hosu.

Onorata asistență s-a bucurat de prelegerile invitaților, alături de inepuizabila dr în filologie Ada D. Cruceanu și la final strănepotul Episcopului Martir Valeriu Traian Frențiu, medicul și consilierul județean PNL, Șerban-Nicolae Vuia. Acesta, copleșit de emoție a făcut mărturisiri inedite despre familia sa.

Citește și: La mulți ani, maestre Sabin Pautza!

Nu condiția noastră ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți, iar fericirea o găsim și o trăim în momente de aducere aminte, de pioșenie și totodată de înălțare. Săptămâna a început la Reșița cu un moment de evocare a unuia dintre cei care au umplut cerul de sfinți, dealtfel primul sfânt al urbei Episcopul Valeriu Traian Frențiu!

Film realizat de Episcopia Greco-Catolică de Oradea