Cei care plâng după comunism…
Cei care plâng după comunism… Unii dintre români se despart încă cu greu de perioada comunistă. Pentru ei sunt timpuri care se suprapun anilor tinereții și tocmai de aceea reprezintă o etapă luminoasă a propriei vieți.
Alții consideră că perioada totalitară a fost un timp al ordinii și disciplinei și ar fi nevoie de așa ceva și acum, pentru a îmblânzi tumultumul vieții de zi cu zi. Altora, din teribilism, le sunt pe plac perioadele de autoritarism sau dictatură, punându-se în felul acesta împotriva vremurilor, societății și părinților care acum aproape trei decenii se despărțeau dureros și sângeros de comunism.
Să ne aducem aminte că trebuia să ne trezim dimineața, de la ora 5, în ger, la coadă la unt sau lapte pentru a ne putea aproviziona.
Când se oprea curentul ne adunam toată familia in jurul vreunei lumânări sau, mai târziu lângă o lampă cu gaz. Era o atmosfera caldă de familie, dar ne înfuriam datorită faptului ca nu puteam citi la lumina aceea.
In zilele de iarna, când era frig in casa, aveam o întreagă varietate de veste colorate de lână și căciuli vesele. Eram obligați să pornim aragazul și aeroterma, dar și acelea erau cu restricții. Asta pentru că eram luați la ochi dacă aveam consumul de gaze sau curent prea mare.
Nu putem uita niciodată cum oameni cunoscuți, vecini și tovarăși de suferință la cozile veșnice, s-au dezumanizat dintr-o dată și parcă s-au transformat în fiare. Unele gata să sfâșie pe oricine, doar-doar vor prinde o plasă de portocale sau câteva chite de banane.
Părinții erau pozitivi și optimiști, pentru ca cei mai mici sa nu simtă greul și sa nu vadă zbaterea. Era cu atât mai greu cu cât, copil fiind, nu înțelegeai ce se întâmplă. Nu aveai vreun termen de comparație cu nimic. Aceasta era realitatea cruntă in care trăiam de când ne știam…
Foarte mulți ani nu am înțeles de ce simțeam furie, nedreptate profundă și o pornire de luptă crâncenă când auzeam pe cineva ca a fost bine in comunism. In fiecare zi eram obligați să pierdem 2-3 ore din viața noastră, maturizându-ne prematur între cozile de la pâine sau alte alimente.
Să ne aducem aminte că milioane de persoane au fost supuse regimului represiv, încarcerare, coloni de muncă, reeducare și deportări. Dintre aceștia foarte mulți și-au pierdut viața.
Societatea perfectă care sa mulțumească pe toată lumea nu s-a inventat încă și nici nu există șanse să se inventeze datorită firii, naturii umane, dar rugăm nostalgicii după epoca comunistă sa se abțină!
