CS Foresta Lăpușnicu Mare, echipa revelație a ligii a V-a Caraș-Severin

CS Foresta Lăpușnicu Mare este echipa de fotbal din liga a V-a care reprezintă comuna almăjană în fotbalul cărășan. Lăpușnicu Mare este compusă administrativ din reședința cu același nume și satul Moceriș. Începând din toamna anului trecut, comuna almăjană situată în sudul Banatului de Munte are și echipă de fotbal. Una care poartă denumirea de Foresta și activează în liga a V-a AJF Caraș-Severin.

De destinele echipei CS Foresta Lăpușnicu Mare am stat de vorbă cu Florin Bîta, președintele și jucătorul echipei din Valea Almăjului.

Despre câteva detalii ale înființării echipei am aflat de la Mihaela Drăgilă, primarul comunei și Ilie Bihoi, omul bun la toate de la Lăpușnicul Mare.

Mihaela Drăgilă, un fin cunoscător al fenomenului …soccer…

Doamna primar ne-a prezentat modul cum a luat naștere echipa de fotbal. „A fost dorința noastră a primăriei de a sprijini sportul. Am avut un grup de inițiativă al tinerilor din comună care și-au dorit acest lucru. Zis și făcut… Dacă se poate în alte locuri, de ce nu și la noi?! Am găsit și oamenii dedicați fenomenului. Copiii, în frunte cu Florin Bîta, Ilie Bihoi și Emanuel Cismariu au făcut treabă bună. Eu nu prea sunt cu laudele, dar copii chiar merită felicitați. Până acum avem peste 40 de jucători la echipă. Denumirea echipei este inspirată după cei de la Nottingham Forest.

Zona noastră este una bogată în păduri și există o bună conviețuire cu natura. Al doilea motiv este că suntem admiratori a fenomenului „Nottingham Forest”. O echipă engleză carea câștigat trei trofee europene, două ale CCE și o supercupă și doar un titlul național în Anglia. Am văzut un model de a conduce un club prin Brian Clough. Un manager care a pornit în cariera fotbalistică ca jucător. Atacant. De multe ori păstrând proporțiile evident, îi prevăd un viitor bun și președintelui-jucător Florin Bîta. Omul potrivit la locul potrivit ”, ne-a precizat Mihaela Drăgilă.
Inițial am crezut că Mihaela Drăgilă ne citește istotria clubului englez dintr-o carte de specialitate. Inedit este faptul că toate aceste lucruri ni le-a precizat foarte prompt pe când edilul comunei se pregătea pentru o ședință la primărie. Ceea ce ne demonstrează că Mihaela Drăgilă este un fin cunoscător al fenomenului soccer.

La cuvânt, președintele Florin Bîta…

S-a născut pe 2 octombrie 1990, la Bozovici. A început fotbalul la 11 ani la LPS Banatul Timișoara (antrenori Pavel Velcotă și Tiberiu Brîndescu). La terminarea junioratului a jucat la Electrometal Timișoara. În anul 2012 a revenit acasă la Nera Bozovici. Din 2021 se ocupă de destinele echipei CS Foresta Lăpușnicu Mare.

Rep.: Florin, să începem cu o lămurire personală. Cum ai ajuns să ai prima legitimare, tu cărășan, la o echipă timișeană?

B.F.: A fost, în anul 2001, o selecție anunțată în Caraș-Severin de profesorul Pavel Velcotă de la LPS Banatul Timișoara. Am fost copii de pe Valea Almăjului, de la Dalboșeț, Bozovici, Prigor, Șopotu Vechi. Țin minte că eram clasa a V-a. Pe mine și pe Ionuț Frîncu ne-a selecționat domn profesor. Ionuț a spus pe loc că el nu pleacă de acasă. Eu m-am mutat cu școala LPS Banatul din clasa a VI-a până în a XII-a. După ce am terminat junioratul am mers la Electrometal Timișoara. I-am avut antrenori pe nea Rică și Silviu Scorobete. Am urmat apoi cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport până în anul III. Am renunțat și m-am întors acasă…

Rep.: Ai avut probleme mari de ai renunțat la școală?

B.F.: Da…… Foarte mari de tot.. Cu capul… (râde)… Că de aia am vrut și o echipă de fotbal (râde din nou). Am povestit asta să învețe ceva și copiii din experiența noastră. Să facă lucrurile când le este vremea. Să nu renunțe la visele lor. Mai ales când este vorba de lucruri pentru toată viața. Să învețe cât sunt elevi și studenți și să muncească când sunt oameni maturi. Eu m-am întors acasă. În 2012 am fost la „Cupa Almăjului” la Bozovici. Am participat cu echipa din Dalboșeț. După finala Cupei, Silviu Velcotă, președintele de la Nera Bozovici, m-a întrebat dacă vreau să joc la ei. Am spus „Da” pe loc. Am jucat apoi 10 ani la Bozovici. A fost o perioadă frumoasă. Am fost plecat și vreo 3 ani în Franța, unde nu am jucat fotbal deloc. Doar muncă… Când veneam acasă din Franța eram alături de colegi. I-am avut antrenori pe Doru Cita, Coco Marișescu, Adrian Enășescu, Ionuț Iapă, Titi Ungureanu și George Beloescu.

Citește și: Liga a IV-a: Magica și Anina, urmărire ca în filmele de acțiune

Rep.: Cum te-ai „rupt” de Bozovici?

B.F.: M-am căsătorit în 2019 la Lăpușnicu Mare. A apărut proiectul CS Foresta Lăpușnicu Mare, al primăriței Mihaela Drăgilă, a lui Ilie Bihoi și Emanuel Cismariu. Am accesat la el imediat. Așa a aprins contur echipa frumoasă formată majoritar din localnici. Mai este și grupul de prieteni din Dalboșeț care ne-au ajutat. Suntem o echipă de localnici cu un lot de 45 de jucători. Bun… pe parcurs am mai adus 4-5 jucători „stranieri”. Pe Carlos Popescu și Ilie Dăneț de la Moldova Nouă. De la Reșița au venit Răzvan Miloș, Răzvan Bica și Alexandru David. De fapt, Miloș este om al locului pe linie maternă. De la Șoșdea a venit Robert Crîșmariu. De la Dalboșeț au venit la noi: Marius Talabă, Sorin și Marian Pițigane, Ionuț Stoinel (zis Brebu), Dan Serafin, Dan Budescu, Ionuț Iapă, Nicolae Herac, Purea Marian, Aurelian Curița. Mai este și Emil Țunea de la Pîrvova.

Rep.: De ce ați ales denumirea de „Foresta”?

B.F.: Ilie Bihoi a avut ideea asta. De altfel și doamna primar are ca model de echipă pe cei de la Nottingham Forest. Consideră că managerul Brian Clough a fost un bun fotbalist, antrenor și manager. Mi-a spus că și-ar dori să devin asemeni lui… Chiar se amuză că echipa engleză a câștigat trofee europene mai multe decât campionate naționale în Anglia. Ne spune să nu fim ca ei (râde)… Apoi la Lăpușnicu Mare este o zonă cu foarte multe păduri, un specific al zonei.

Rep.: Obiectivul echipei?

B.F.: La început am vrut să fim printre echipele din prima jumătate. Nu conta un loc anume, dar să fie fruntaș cât de cât. Să nu ne facem de râs. Este și acum… Când am văzut câți jucători vor și acum să joace la noi, am spus că este loc de mai bine. Nu spun că ne dorim promovarea, poate este și nedrept să ai pretenții din primul an. M-am uitat la echipele din campionat. Sunt toate echipe bune, ambițioase. Noi am spus să nu ardem etapele de formare. Dar nici nu o să stăm pe loc, dacă putem face mai mult.

Rep.: Care a fost cel mai frumos meci?

B.F.: De departe cel cu Minerul Dognecea. Am câștigat cu 4-3, după ce am revenit de la 0-2. Meci de ambiție dinspre ambele părți… A fost ceva de vis. Acum corect este să vorbesc și de meciurile cel mai puțin reușite. Au fost trei la număr. Pe cele de la Carașova și Șoșdea, pierdute la scor și egalul de acasă cu Răcășdia. Am condus cu 4-0 și am fost egalați pe final de joc. Meci de infarct! Dar au și aceste meciuri partea bună…

Rep.: Eșecurile au partea lor bună?

B.F.: Da. Îți arată unde ești ca echipă. Supărarea a fost mare de tot. Mi-am dat seama că nu putem emite pretenții dacă nu suntem constanți în lucrurile bune. Nu suntem încă maturi în joc și trebuie să avem răbdare.

Rep.: Așa cum o are „Lica” la meciuri?

B.F.: (râde): Daaa… Ilie Bihoi este un luptător adevărat când vine vorba de Foresta Lăpușnicu Mare. Vrei să-ți spun că eu nu mă înțeleg nici eu cu el în timpul jocului… „Fă așa, Florine, schimbă-l pe ăla… Bagă-l pe ălălalt…” Eu sunt mereu conectat la joc. Nu mă scoate nima dintre ale mele. Noi ascultăm unul de altul. Ne consultăm. Decizia în timpul jocului este la mine… Sunt momente când poate nu-mi iese nici mie pasența cum trebuie. Și atunci când suntem în privat, analizează lucrurile bun, dar mai ales cele rele. Recunosc, când am pierdut la scor mi-a spus să ne închidem bine în apărare. Să „ciupim” ceva pe contraatac! Poate chiar o victorie. Nu l-am ascultat! Am jucat deschis… Dar vă spun ceva… A văzut după joc că sunt supărat. Le-am spus băieților unde am greșit. Mi-am asumat eșecul. Ilie nu mi-a spus vreun reproș. A văzut că am conștientizat singur. Ilie Bihoi este cel mai bun colaborator al meu de când lucrez în fotbal. Tot timpul îmi amintește că trebuie să fiu primul exemplu al echipei.

Echipa CS Foresta Lăpușnicu Mare este alături de jucătorul echipei Gusti Koschling la greaua suferință legată de pierderea prematură a tatălui la numai 53 de ani, decedat în Germania în urma unui accident rutier. Sincere condoleanțe familiei îndoliate!