157 de ani de la nașterea marelui om politic și de stat – Ion I. C. Brătianu

Se împlinesc astăzi 157 de ani de la nașterea marelui om politic și de stat Ion I. C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu), la moșia Florica, din Ștefănești – transformată azi în Muzeul Național Brătianu.

Muzeul Național Brătianu va marca acest moment prin organizarea Simpozionului ”Ion I. C. Brătianu – 157 de ani de la naștere”, începând cu orele 17.00. La eveniment va participa președintele Partidului Național Liberal și al Camerei Deputaților, Ludovic Orban, dar și o delegație numeroasă de liberali din județ, condusă de președintele PNL Argeș, deputatul Adrian Miuțescu. Parlamentarii de Caraș-Severin, senatorul Marcel Vela, deputații Jaro Marșalic și Dumitru Rujan sunt alături de colegii din Argeș la comemorarea marelui om politic care a fost I.C Brătianu.

Președinte al Partidului Național Liberal din 1909 și până la sfârșitul vieții sale (1927), Ionel Brătianu se înscrie în galeria marilor oameni de stat, dominând cu autoritate viața politică din România timp de două decenii. Regele Ferdinand I a fost puternic influențat de fruntașul liberal, pe care îl numea „zodia bună a României”.

A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu și fratele mai mare al lui Vintilă și Dinu Brătianu. După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. În paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor. Obține, în 1889, diploma de inginer. Revenit în țară în 1889, este concentrat la cazarma „Malmaison”, unde este înaintat la gradul de locotenent. În octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcția de căi ferate la C.F.R., în subordinea lui Anghel Saligny.

Devine membru al Partidului Național Liberal încă din 1895. În același an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susține acceptarea în partid (februarie 1889) a foștilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morțun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.

La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales președinte al partidului, funcție politică pe care a păstrat-o până la sfârșitul vieții sale.

Citește și: La Mulți Ani, PNL!

La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parțială a marii proprietăți) și electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susținute și de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democrați (care susțin însă niște modificări – două colegii electorale și expropriere prin cumpărare) și chiar conservatorii „bătrâni” (expropriere in extremis și în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).

A fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles

În această calitate i-a revenit obligația de a răspunde reproșului semnării de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la Buftea). Abilității sale diplomatice i se datorează lămurirea acestui punct, precum și convingerea aliaților cu privire la justețea revendicărilor teritoriale ale Regatului Român.

A fost căsătorit de două ori. Prima dată cu cu Maria Moruzzi, cunoscută ca „prințesa Maria Moruzzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă) , cu care a avut un copil, Gheorghe I. Brătianu. A doua soție a fost Eliza, născută Știrbei.

Mandate:

Ministru al Lucrărilor Publice:

• 31 martie 1897 – 30 martie 1899
• 14 februarie 1901 – 18 iulie 1902

Ministru al Afacerilor Străine

• ad-interim: 9 ianuarie – 18 iulie 1902
• 18 iulie 1902 – 12 decembrie 1904
• ad-interim: 27 decembrie 1908 – 4 martie 1909
• 27 decembrie 1908 – 4 martie 1909
• 8-11 decembrie 1916
• 11 decembrie 1916 – 26 ianuarie 1918
• 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919
• 22 ianuarie – 6 iulie 1927

Ministru de Interne:

• 12 martie 1907 – 27 decembrie 1908
• 27 decembrie 1908 – 4 martie 1909
• 4 martie – 5 decembrie 1909
• 6 februarie – 28 decembrie 1910
• ad-interim: 4 martie – 1 noiembrie 1910
• 30 octombrie 1923 – 27 martie 1926

Ministru de Război:

• 4 ianuarie 1914 – 15 august 1916
• 19 ianuarie – 25 martie 1922

Președinte al Consiliului de Miniștri:

• 27 decembrie 1908 – 4 martie 1909
• 4 martie 1909 – 28 decembrie 1910
• 4 ianuarie 1914 – 11 decembrie 1916
• 11 decembrie 1916 – 26 ianuarie 1918
• 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919
• 19 ianuarie 1922 – 27 martie 1926
• 22 iunie – 24 noiembrie 1927
• deputat în 1895
• senator în 1911.