15 ani fără Florian Pittiș:„Totul va fi bine în final. Dacă nu e bine, nu e final” şi cum nu e bine fără dumneata, Florian Pittiş, nu e nici final…
15 ani fără Florian Pittiș: „Totul va fi bine în final. Dacă nu e bine, nu e final” și cum nu e bine fără dumneata, Florian Pittiş, nu e nici final…
„Oamenii dețin puterea. Tot ce trebuie să facem este să trezim puterea în oameni”… este ceva din spiritul “Celui mai frumos din oraşul acesta”, parafrazând titlul poeziei lui Radu Stanca. Una pe care Florian Pittiș o recita într-un mod greu de imitat… Pleca acum 15 ani, pe 5 august 2007, undeva numai de el știut… Cu siguranță nici acolo nu se desparte de nimic din ce ne-a învățat… să facem aici pentru a trăi frumos, curat și demn.
L-am întâlnit în teatrul reșițean, invitat de Ziua Mondială a Teatrului-27 Martie-… pe 31 martie l-am aniversat pe Nichita Stănescu la Radio Reșița cu o mână de prieteni și Adam Puslojic, prin telefon… A plecat din Reșița împovărat de prietenia noastră… până când a plecat definitiv… Imaginea sa pe holurile radioului și ale teatrului este încă vie în sufletul meu… Îmi protejează singurătățile și fricile nespuse și parcă, vorba poetului, ‘’Mi-e dor de mine cu sufletul altuia’’… Cam așa era Florian Pittiș, o stare!
A venit pe lume pe 4 octombrie 1943, ca singurul fiu al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş, comandant de escadrilă şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă, cea care ”semănând cu Danielle Darieux”, dorise – dar familia nu-i permisese – să devină actriţă. Pitiş a ajuns să fie scris cu doi de „t“ dintr-o greşeală a angajatului care i-a făcut actele de naştere. O eroare pe care tatăl său n-a mai avut răbdarea să o repare şi aşa a rămas.
Respins de la Teatru din pricina „r“-ului
„N-aveţi decât să mă invidiaţi, dar eu pot să fac în fiecare seară această minune: să iau viaţa de la capăt“, spunea Florian Pittiş într-un interviu acordat Magdalenei Boiangiu în 1984, în revista „Teatru“. A fost respins la admiterea la IATC- actuala Universitate Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din București. A fost nevoit să o ia de la zero, urmând cursurile de la Politehnica din București pentru un an. Timp suficient ca să se pregătească mai bine pentru admiterea din anul următor şi să-şi dreagă vocea, fără că aceasta să fie o metaforă. Pittiș a fost respins pentru că avea un „r“ prea puternic, care a fost considerat defect de dicţie. Eşecul nu l-a descurajat, astfel că a luat lecţii susţinute de dicţie de la cea care a devenit una dintre cele mai apreciate profesoare de dicţie, Ileana Cârstea Simion. Pittiş a fost primul ei elev.
Primul rol, în spectacolul pe care l-a văzut de 236 de ori
Pentru că-şi dorea să devină actor, în timpul studenţiei la Politehnică, Pittiş şi-a găsit de muncă la Teatrul Bulandra. A lucrat, fără plată, ca electrician. Dirija reflectorul de urmărire în timpul repetiţiilor şi spectacolelor, seară de seară. Experienţa din culise s-a dovedit a fi cea mai bună meditaţie primită înainte de noul examen de admitere. A văzut de 236 de ori „Cum vă place“, regia Liviu Ciulei, și, doar!, de 128 de ori „Sfânta Ioana“ al aceluiaşi regizor. Ştia replicile pe dinafară ale tuturor actorilor. Atunci s-a molipsit de pasiunea nebună pentru acest mod de a exista: acela de a-ţi trăi orele, zilele şi nopţile în funcţie de clipele în care eşti pe scenă. Şi tot atunci, cu puţină şansă, s-a întâmplat ca, într-o seară, rolurile să se schimbe şi lumina reflectoarelor să cadă pe el.
Avangardist, rafinat și o adevărată enciclopedie, era amfitrionul celor mai inedite mărturisiri!
A colaborat cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu sau Sanda Manu. A tradus și a regizat piese de teatru.Rămâne în memoria noastră, în memoria viitoarelor generații pentru că a recitat dumnezeieşte, a cântat, a jucat în filme, a interpretat roluri ce nu se pot uita. Pe la jumatatea anilor ’70, un trio format din Anda Călugăreanu, Florian Pittiş şi Dan Tufaru, sub bagheta marelui dispărut la cutremurul din 1977 Alexandru Bocăneț, însenina la TV serile monotone ale românilor. Acele momente de aur din istoria TVR se pot revedea și astăzi.
Din anul 1992 a făcut parte din formația Colibri. Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în anul 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet și și-a preluat postul la 1 decembrie 1998.
La 16 noiembrie 2004, Radio Romania Tineret se transformă în Radio3net, un post cu emisie pe Internet, un proiect al lui „Moţu”. Se schimbă modul de lucru, concepţia şi aparatura. Se formează asfel o comunitate online, în care ascultătorii sunt tot mai prezenţi, iar unii dintre ei au devenit chiar realizatori de emisiuni.
„Moţu” şi echipa sa, din care făceau parte, în acel an, 10 angajaţi şi 10 colaboratori, au pornit astfel în descoperirea unui tărâm neexplorat pe atunci în România.
La festivitatea de lansare, Florian Pittiş a renunţat la unele din şuviţele sale rebele, aşa că, în loc de panglică de inaugurare, i-a fost tăiat părul. După ce s-a negociat cât de mare să fie „pierderea”, Ducu Bertzi a … făcut onorurile.
A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show, umplând oarecum golul lăsat de Cornel Chiriac și al său Metronom.
A rămas în memoria românilor VOCEA de la Teleenciclopedia și un mare fan al echipei Rapid, dar și cel care nu mai dădea autografe după ce John Lennon a fost împușcat de un dezaxat care-i ceruse un… autograf. Avangardist, rafinat și o adevărată enciclopedie era amfitrionul celor mai inedite mărturisiri.
Pe 5 august 2007, la ora 15:15, Florian Pittiș pleca undeva numai de el știut… Undeva printre personajele interpretate de el îl găsim prin cotloanele minții fie ca pe un Feste, cel mai înțelept și mai trist bufon din comediile shakespeareene- interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire și cântec, fiindcă știe tot ce se poate ști despre noroc și soartă, sau ca pe etericul Ariel din „Furtuna” – incitant și răscolitor, jucându-se frumos prin Cerurile nemuririi sale.
Citește și: Personalități românești născute pe întîi august: Gellu Naum!
